Chilienii de la Deathly Scythe au produs un sound vechi, nealterat asemănător primelor mele întâlniri cu thrash metalul, atât cu cel de afară cât și cu cel din țară.
Pe atunci se cânta nerafinat, brut, instigator și cu țintă înaltă.
Atunci când death-ul și thrash-ul au pătruns în America Latină a fost într-o perioadă marcată de prăbușirea dictaturilor militare și revenirea la democrație.
Stilul brut și riffurile tăioase ale celor de la Deathly Scythe se adresează celor cunoscători și cum spunea cineva, celor ce iubesc metalul extrem de nișă.
Will of Death și Celestian Darkness te duc într-o zonă întunecată plină de moarte și rebeliune.
Au urcat pe scena de la Vast Plains and Goats 5 2026 detașați și plini de încredere. N-ai fi crezut ce a urmat după liniștea pe care au afișat-o. S-au dezlănțuit formidabil, au spart tot ce era de spart. Cineva scria într-o recenzie că ”sunetul lor seamănă cu o drujbă, tobele sună natural și neacordate, iar vocea este un harâit tăios”.
Am fost acolo, la Casa Studenților din Craiova și concertul lor mi-a adus aminte că undeva așa suna totul înainte de a fi prins captiv de mainstream.
Trupa are pus accentul pe sound.Și ei au ales să nu își publice versurile păstrând un mister atunci când este vorba de ritualuri oculte. Mai știți voi că tot în zona latină au apărut ăia de înfigeau bolduri în păpuși ca să simtă alții durere în cur.
Mi-ar fi fost de mult ajutor să am la dispoziție câteva versuri.
M-a apucat nostalgia!
