Interviu preluat de pe https://contacteculturale.ro/

De la Helloween la Ian Gillan și de la Kingdom Come la The Scorpions.

Mike: – Salut, hai să începem cu ceva mai prietenos pentru că evident nu știu totul despre tine dar știu unele dintre lucrurile pe care mi le-ai spus deja acum mulți ani, așa că hai să vorbim despre când ne-am cunoscut la Frankfurt. Acum câți ani în urmă a fost asta?

Mark: – Oh, Doamne, a fost cu mult timp în urmă. Sincer cred că trebuie să fi fost poate chiar mai bine de douăzeci de ani, poate mai mult.

Mike: – Nu, pot să-ți spun că a fost acum aproape 20 de ani pentru că fiul meu abia se născuse. Da, au fost 19 ani, ceva de genul ăsta. Și îmi amintesc că te-am cunoscut prin Joe Testa și Marco Soccoli.

Mark: – Era la începutul anului 2000 mi-am amintit, cred că m-ai cunoscut prin Marco Soccoli mai întâi și Joe Testa a apărut în imagine mult mai târziu, la un moment dat au făcut efectiv schimb de job-uri când Testa era la D’Addario și apoi a mers la Vic Firth iar Marco era la VicFirth și a plecat la D’Addario, cam așa a fost.

Mike: – Testa a fost la D’Addario? Astea sunt știri noi pentru mine, știam că Marco Soccoli a fost cu Vic Firth.

Mark: Da.

Mike: Apoi Marco s-a dus la D’Addario dar i-am întâlnit, erau amândoi la Vic Firth.

Mark: Și îmi amintesc când s-a alăturat Testa, cred că a venit din familia D’Addario.

Au mai fost mai mulți artisti pe care Marco, de exemplu, i-a luat de la VicFirth, a avut o dispută și a plecat… Nu-mi amintesc cu cine a plecat.

Mike: Este o poveste lungă, au trecut 20 de ani și pentru unii oameni este mai mult decât o căsnicie.

Mark: Au schimbat job-uri între companii, după cum știi și unii dintre artiști au mers fiecare cu celălalt tip. Marco mi-a spus și mie la un moment dat știi, acum sunt cu D’Addario și nu te-aș lua de la Vic Firth, este decizia ta, dar ești deja cu Evans, ceea ce este bine, știi ca eram la Evans înainte și bla, bla, bla și i-am spus bine, vin cu tine.

Mike: Deci, pentru ca oamenii să înțeleagă, pentru cei care nu sunt muzicieni. Trebuie să-i facem să înțeleagă ce este Vic Firth și ce este Evans, de exemplu, ce este Promark? Deci, Vic Firth este producător de bețe de tobe.

Mark: Ei bine, Vic Firth este unul dintre cei mai mari producători de bețe tobe și accesorii de tobe din lume.

Mike: Victor Firth pentru a fi mai exact. L-am întâlnit de două ori la petrecerile private din Musikmesse – Frankfurt.

Mark: Odihneasca-se în pace dl. Firth… Da, era un tip foarte drăguț, un gentleman cu adevărat, un om adevărat.

Mike: A fost foarte amabil cu mine deși nu mă cunoștea. Marco mi l-a prezentat, îl știi pe Marco, Marco este ca un Tutti Capi și mi-a facut cunoștință cu mulți oameni de valoare și cu foarte mulți muzicieni. A fost atât de fain cu mine ca și cum am fi fost prieteni de–o viață, vorbindu-mi ca un prieten adevărat.

Mark: Vic a avut o istorie foarte bogată având cunoștințe vaste în domeniu și cântând jazz în vremurile pe care le cunoști, de la începutul anilor douăzeci și a fost genul de fondator cum erau majoritate companiilor de genul ăsta, în lumea muzicienilor, fie ei chitariști sau toboșari, știi, este făcută din oameni care erau de fapt muzicieni și aveau un vis despre măretia, măiestria și instrumentele cu care lucrau ei, dorindu-și să aibă instrumente pe care nu le-au avut niciodată. Așa că au creat ei lucrurile pe care și le doreau foarte mult, atunci au apărut toate aceste companii, la fel cu cinele și bețe, trebuia să ai o anumită pasiune pentru asta să știi să dezvolți lucruri și este la fel și cu mine.
Știi că imi iubesc motocicletele, îmi iubesc Harley Davidson-ul și alte chestii de genul ăsta.

De fapt, am început și eu, să-mi fac propriile accesorii pentru Harley-Davidson, anumite piese și accesorii. Ei bine, am făcut cruci care îmi reprezintă numele, așa cum ai văzut cinelul în formă de cruce, pe care l-am transformat în brevet american și care pentru moment nu se mai comercializează.

Am făcut câteva accesorii pentru Harley Davidson… poți avea un capac de benzină cu gloanțe sau în forma crucii mele, arată foarte fain, acestea fiind lucruri pe care le creăm singuri, le vindem pe internet, știi, este ca un mic hobby, dar da, să revenim la muzică.

Mike: Deci, ne cunoaștem de atâția ani, distrându-ne la MusikMesse din Frankfurt, așa că, hai să le spunem prietenilor noștri, care vor citi acest articol cu ce trupe ai cântat în ultimii 20 de ani?

Să începem cu începutul istoriei tale și apoi să mergem mai mult spre ceea ce faci acum și care este proiectul tău acum și cum ți-ai dezvoltat studioul de înregistrări pe care mi l-ai arătat. Spui că acum câteva zile ai venit din Germania ai avut un concert la Timișoara, cu Resident X.

Mark: Exact.

Mike: M-a sunat Tavi și mi-a spus că o să faci o escală de 10 ore în București. Așadar, iată-te în București, suntem la “Casa Nasului”, într-un restaurant din Bucuresti și luăm prânzul

Mark: Și bem Palinka, desigur (râde în hohote)

Mike: Desigur, este băutura noastră fantastică românească, de casă. Așadar, dă-ne câteva nume ale unor trupe, câteva nume sau toate, oricare vrei de la trupele mari cu care ai cântat în turnee.

Mark: Cu toții puteți vizita site-ul meu www.mcross.com acolo totul este scris clar și analitic astfel încât puteți găsi orice informații despre trupele cu care am lucrat și despre discografia mea, videografiile și concertele pe care le-am avut și muzicieni cu care lucrez…

…Aș numi câteva trupe majore din cariera mea, care probabil mi-au sculptat numele și m-au adus acolo unde sunt astăzi evident, Halloween, Ian Gillan și Kingdom Come și The Scorpions.

Cu Ian Gillan În 93 a fost o coincidență că am fost invitat în această producție, am fost cu câteva luni înainte ca el să se alăture din nou trupei Deep Purple pentru albumul din 1993 la albumul The Battle Rages On. Am avut o colaborare cu casa de discuri EMI care m-a contactat la vremea respectiva și au spus că ar fi o idee grozavă ca eu care eram deja în Grecia cu niste proiecte, deoarece am fost crescut în Grecia, să fac parte din Proiectul Ian Gillan. Am făcut un album și mai multe spectacole pe stadioane. Cam asta s-a întâmplat cu Ian Gillan. Când ne pregăteam să dezvoltăm acel proiect am fost contactat de catre Ian Gillan și mi-a spus că este foarte fericit că a fost chemat înapoi la Deep Purple și de atunci nu a mai părăsit trupa.

Totul a mers bine mai ales că l-am întâlnit, am lucrat împreună cu el și mi-a deschis mai multe uși în Los Angeles, la Londra și așa lucrurile au mers mai departe. Așa am intrat in aceasta branșă, eram foarte tânăr pe atunci, cred că aveam 20 sau 21 de ani.

Mike: Super tare.

Mark: Da, asta a dus la tot ce știi deja, am călătorit mult la Londra și la Los Angeles pentru o vreme apoi m-am întors la Hamburg datorită colaborării mele cu Kingdom Come așa cunoscându-l pe prietenul meu Mathias, care este unul dintre cei mai dragi prieteni ai mei de atunci și până în prezent și încă lucrăm împreună.

Mike: Te referi la chitarist?

Mark: – da,

Mike: – Și eu îl cunosc. L-am cunoscut prima dată la Frankfurt și abia apoi l-am cunoscut în trupa Resident X, a fost amuzant. Cum ai reușit să ajungi la Rezident X? E foarte tare faza deoarece știu că Tavi locuiește în Germania, dacă nu mă înșel.

Mark: Da, așa că locuiește în Hamburg.

Mike: Și cum ai dat de Resident X? Cum s-a întâmplat?

Mark: A fost ideea lui Mathias care m-a sunat la un moment dat prin 2014, când eram cu Scorpions la acea vreme și zburam tot timpul de la Londra la Hamburg și deja mă gândeam să mă mut în Germania la acea vreme datorita Scorpionilor dar și datorita unui prieten din Hamburg care mi-a oferit o poziție foarte bună, adică un restaurant rock and roll mai exact, el dorindu-și un nou manager spunându-mi, “de ce nu iei clubul și să îl faci al tău?” … Mi-am simțit că, da, Londra este grozavă, știi, dar această ofertă de muncă a fost interesantă pentru mine pentru că am vrut să fac ceva mai stabil în afară de muzică pentru că scena muzicală se destrămase deja, știi bine. Devenise un dezastru. Știi ce s-a întamplat cu Musikmesse Frankfurt. Cred că ultimul târg de muzică la care am participat a fost în 2013.

Mike: Nu, cred că avem poze mai recente decât 2013.

Mark: Nu, 2014 a fost ultima vizită la Frankfurt în 2014

Mike: S-ar putea să ai dreptate, cred că te-am văzut după aceea de două ori în România.

Mark: Da, sigur în România, dar nu la Frankfurt.

Mike: Adevărat.

Mark: Deci, da. Oricum, în timp ce am fost la MusikMesse am preluat și restaurantul și în aceeași perioada Mathias m-a abordat și mi-a spus, uite, am primit această ofertă de la o trupă românească și acesta este Tavi de la Resident X. La vremea aceea nu cunoșteam România, nu fusesem niciodată în România până atunci.

… Am spus că în mod clar depinde de ce se va întâmpla cu Scorpions, care în cele din urmă nu a funcționat și am avut ceva mai mult timp liber. Așa că am înregistrat albumul Resident X, apoi am început promovarea, am cântat câteva concerte și bla, bla, bla. Da, am fost cu ei de atunci cumva, așa că sunt un vizitator obișnuit în România de ceva vreme.

Mike: Da, e frumos. Am fost surprins pentru că aseară, cred că a fost la 1:00 dimineața, când Tavi mi-a scris pe Whatsapp… Mark va avea o escală de 10 ore înainte să zboare în Germania, vrei să-l întâlnesti? Am spus, desigur, pentru că e prietenul meu, fratele meu, de ce nu?…

Ziceai ceva de un proiect, metal rock și că va fi proiectul tău.

Mark: A fost o idée care s-a infiripat prin 2018 – 2019 când mă gândeam serios la numele meu care este “sculptat” peste tot, am cântat cu atât de multe trupe și artiști încât am simțit că sunt sunt “cățeaua“ tuturor. (nr. everybody’s bitch) – râde tare…

Mike: Da. Asta sunt muzicienii angajați, mercenarii.

Mark: Ceea ce înseamnă că sunt un mercenary (hired gun), ceea ce înseamnă că nu sunt un membru obișnuit în nici o trupă și uneori este foarte greu să lucrezi ca muzician de studio. Într-un fel, este bine să ai un astfel de CV iar pe de alta parte oamenii tind să…

Mike: …să te evite pentru că ei cred că nu se pot baza pe tine.

Mark:   Nu cred că nu se pot baza pe mine, dar persistă gândul că sunt probabil o persoană greu de gestionat.

Mike: Nu, nu ești. Nu cred că ești. Esti un profesionist!

Mark: Da, dar de aceea vreau să spun …

Mike: Știu că ești un nebun cu acte la fel ca și mine de altfel, dar, pe de altă parte, dacă este muzică, este ca și caum ai numara unul, doi, trei și patru. (Mike râde tare)

Mark: E ciudat să știi sau să afli cum își schimbă oamenii percepția și părerea despre tine ca artist datorita unor cuvinte aruncate în trecut, cum că sunt greu de gestionat, cuvinte care a venit prin câteva case de discuri germane acum mai multi ani.

Mike: Pari foarte greu de gestionat. Mike râde din nou.

Mark: Răspunsul meu este pur și simplu atât de simplu… Da, știu ce vreau și știu când ceva este bine sau nu,

Mike: Desigur,

Mark: … Și nu urmez cu adevărat exemplul tuturor doar pentru că ei cred că au dreptate, iar dacă o un lucru mă preocupă și dacă este împotriva mea sau dacă nu este potrivit pentru mine, spun ceva. Deci, asta mă face poate un client dificil.

Mike: Așadar, pare că ești ești un tip normal.

Mark: Unii oameni pot accepta, majoritatea nu pot. Asta e o problemă. Da, deci nu sunt în industria muzicala pentru a face jocul tuturor decât până la un anumit punct, da.

Mike: Desigur, pentru că este o colaborare, trebuie să meargă în ambele sensuri, nu este un drum cu sens unic.

Mark: Exact. Exact. Dar știi, trăim vremuri grele, știi unde este foarte mult ego.

Mike: Muzicienii sunt oameni dint-o altă ligă.

Mark: Sunt foarte, foarte atent pe cine numesc prieten adevarat sau pe cei pe care îi numesc doar o trupă cu care colaborez. În primul rând, pentru că a fi într-o trupă este în mare parte ceva supraevaluat în ultimul timp și uneori greșit înțeles pentru că toată lumea vrea să fie lider sau există un lider care se îngrijește mai mult de el și nu face nimic pentru cei care cântă în spate.

Asa mi-am stabilit granițele. Dar dacă chiar vrei să-ți faci treaba ca artist solo și vrei ca eu să fiu in trupa și vrei să fiu un doar număr în trupă ori mă lași să mă ocup de lucruri care ar trebui să fie facute în anumite moduri, altfel pot sa fiu cățeaua ta și îmi plătești banii de care am nevoie și dacă nu poți … să te duci dracului… râde tare. (nr. FUCK OFF)

Mike: Adevărat! Poti să spui să te duci dracului într-un interviu? (nr. FUCK OFF)

Mark: râde…

Mark:   Da, așa e. Știi, că acest tip de afacere este cu adevărat grea!

Mike:   Ce zici de studioul tău, ai început un studio recent?

Mark:   …De aceea probabil m-am hotărât, să-mi iau toate echipamentele din mai multe țări.

Mike:   Așadar, ai trăit în Germania, ai trăit în Marea Britanie, ai trăit în SUA

Mark:   În ultimii trei ani și jumătate am locuit în Germania și până în 2018 iar în 2019 am decis că nu mă mai simțeam confortabil, mă gândeam să mă mut, poate, în Marea Britanie apoi a venit chestia cu Brexit din care am înțeles repede că este o tâmpenie, mulți dintre prietenii mei s-au mutat din Marea Britanie și asta am făcut și eu… Am văzut că nu întinerim, că avem nevoie de timp liber, de puțină liniște sufletească.

Mike: Grecia este un loc frumos. Totul merge ca “siga, siga” (încet, încet),

Mark: Știu țara, știu locul. M-am dus acolo în 2019 în căutarea unei case în ianuarie, am căutat o și am găsit-o.

Mike: Noroc. (cei doi cicnesc pahare de palinka).

Mark: Și am început lucrul din nou. Mi-am construit studioul în care vom înregistra dupa ce am mutat  totul din Marea Britanie, Germania și a fost livrat totul în Grecia.

Despre Ocean’s Eye! Practic, un prieten de-al meu din Marea Britanie a venit cu ideea și în 2018 a spus că “ai făcut atâtea lucruri pentru atât de multe trupe și cred că este timpul să faci ceva pe cont propriu” și l-am intrebat, ce vrei să spui? … Nu sunt cel mai mare compozitor, nu cânt la multe instrumente… Da, scriu versuri, scriu ceva muzică și o dau trupelor mele, oamenilor cu care lucrez… iar prietenul meu a spus, “ei bine, de ce nu faci un proiect în care să cânți cele mai faine piese de la toate trupele cu care ai cântat în cariera ta?

Mike: Frumos…

Mark: Să cânt live melodiile pe care le-am înregistrat sau pe care le-am scris cu oricare dintre trupele cu care ai cântat live. Mi-a zis ”nu contează, adună-ti foști muzicieni cu care ai lucrat în diversele trupe, fă-ți o formație cu un lineup bun și mergeți pe scenă…

M-am gândit la asta, am luat creionul și o hârtie…

Mike: Este ca nu este ușor după ce ai cântat în toate aceste trupe mari să începi singur?

Mark: A fost foarte ușor, practic am avut o primire foarte bună cu foștii colegi de trupă pe atunci și de fapt aveam un lineup adecvat cu doua rânduri de muzicieni, unii fiind de rezervă, dacă cineva era ocupat s-ar fi putut prezenta altul. Deci, am avut vreo șapte sau opt muzicieni și o alta parte care erau foarte interesați să facă asta. Am început să lucrăm în jurul acestei idei, am început să creez setlist-ul, să vorbesc cu promotorii și cu câțiva oameni despre cum să punem spectacolul în scenă și alte detalii, acesta fiind un pas mare pentru mine. Am ajuns cam la o oră și jumătate însă nu a fost suficient, tendința fiind să facem un spectacol de două ore, pentru a avea un spectacol adevărat prezentabil. Și am continuat cu promovarea și să lucrez în jurul acestei idei și nu mă gândeam la muzică nouă la acea vreme sau la un album nou. Mă gândeam doar la acest lucru ușor pentru a prezenta cele mai bune piese la care am particiapt eu, Mark Cross și pe care să le implementez cu proiectul Ocean’s Eye. Nu am vrut să-l numesc Mark Cross & Friends, așa cum au făcut-o toți ceilalți, putem scrie sub el, dar am vrut să o prezint cu un nume de trupă și care este Ocean’s Eye.

Mike: Cool.

Mark:   Apoi a venit pandemia, totul a mers sub apă și am oprit promovarea desigur și în ultimii doi ani și jumătate, știi, s-au întâmplat multe alte lucruri, unul dintre colegii mei a murit și un alt tip era la fel de ocupat cu munca și cu familia lui, a spus, “nu fac asta, nu risc, nu ies din țara mea să risc ceva mai departe pentru muzică”. Deci ne confruntăm cu astfel de lucruri urâte.

Știi că trăim într-o nouă eră în acest moment, doi ani și jumătate mai târziu, după pandemie, multe dintre acestea s-au schimbat rapid.

Mike: Și încă se vor mai schimba dar nu spre bine.

Mark: Da, presupun că nu în bine, ci în rău. … știi cum stau lucrurile. Știi, lucrul cel mai înspăimântător sunt tendințele psihologice ale oamenilor care s-au schimbat în rău
Mike: Adevărat

Mark: Mă sperie.

Mike: Am văzut oameni deștepți, oameni inteligenți care se luptă sau se ceartă cu prietenii lor de o viață pentru o idee stupidă.

Mark: Exact. Și știi că nu e în regulă. Așadar, trebuie să ne regândim că ultimii doi ani au fost proști pentru noi muzicienii, de aceea mi-am petrecut timpul cu construirea studioului și compunerea unor piese. Deci, cu Ocean’s Eye voi livra un nou album sperăm anul viitor. Pentru moment, sunt ocupat cu Joe Stump Tower of Babel, înregistrăm un al doilea album, o să facem niște spectacole în Franța, Belgia, un manager din State care se ocupa și Alcatraz este și el interesat. Vorbim despre mai multe spectacole pentru anul viitor cu un nou album, vom vedea dacă se va întâmpla.

Mike: Foarte tare.

Mark: Ținta mea în următorii doi ani este propriul meu proiect cu Ocean’s Eye. Vreau să văd cât de departe îl pot duce, cât de departe o să ajung cu el.

Mike: Cât de departe ni se va permite să ducem lucrurile noastre ca muzicieni.

Mark: Exact. Acesta este un alt lucru, dar cu siguranță consider că este ceea ce este și va fi probabil ultimul meu efort mare în muzică…

Mike: Ultima lovitură…

Mark: …da, poate este un rămas-bun, poate este un salut, nu știu încă, dar deocamdată este o concluzie a tot ceea ce am făcut și cred că le datorez fanilor mei, în primul rând pentru mine și cred că este un lucru bun de făcut, în loc să scriu doar o carte.

Mike: Ei bine, o carte ar fi foarte tare cu ​​primul album.

Mark: Da. Poate voi scrie și o carte. Sunt multe de vorbit.

Mike: Sigur! Sunt sigur că ai o mulțime de povești.

Mark: Da, poate că acesta va fi următorul pas. Nu renunț. Știi, am avut o perioadă când m-am gândit să renunț

Mike: Ești prea încăpățânat, nu văd că renunți!

Mark: Sunt obosit.

Mike: Dar și eu sunt obosit.

Mark: Dar sunt foarte obosit uneori.

Mike: Nu renunți! Nu este stilul tău!

Mark: Acum sunt obosit. Este sau a fost o alergare frumoasă dar a fost și o alergare plină de greutăți.

Mike: Ei bine, știi vorba aia “nu este ușor pentru că dacă ar fi ușor toată lumea ar face-o”. Deci, nu este ușor să fii muzician, un muzician profesionist să faci asta pentru a-ți câștiga existența și să fii și bun la asta, să cânți cu nume mari cu trupe și artiști cunoscuți…

Mark: Anumite lucruri nu durează mult pentru mine și cred că asta mă obosește atât de mult, știi pentru că mi-am dorit tot felul de proiecte. Acum putem să ne așezăm și să ne relaxăm puțin și să facem ceea ce avem de făcut, însă nu de puține ori trebuie să o iei de la capăt. Uneori planetele nu se aliniază, se întâmplă ceva și nu te-ai alăturat anumitor proiecte și pierzi un tren sau o colaborare. Viața nu este ușoară, dar nu se oprește. Lumina se aprinde! Așa cum a spus un prieten de-al meu odată, “wow, este uimitor că te plângi uneori că ești în top, alteori nu, dar ai fost întotdeauna pe o linie medie ușor ascendentă (râde).

Mike:   Da…

Mark:   “Întotdeauna între ele dar tu ai fost mereu acolo ceea ce este bine, nu toată lumea reușește să se mențină”. Poate asta este mentalitatea mea; Practic sunt un tip optimist… Pot fi un tip morocănos uneori.

Mike:   Da, și eu. Cu toții avem momentele noastre.

Mark:   Uneori văd lucruri pe care le simt negativ și încerc să evit asta de aceea am părăsit Germania pentru că urăsc politica germană și felul în care Germania s-a schimbat. Pentru mine din punctul meu de vedere și voi fi foarte sincer cu asta, cred că Germania este una dintre cele mai periculoase țări din lume în acest moment.

Mike: Sunt de acord.

Mark: Este greu de spus. Este greu de spus că multor oameni nici măcar nu le va plăcea să audă asta din gura mea

Mike: Desigur!

Mark: Este un fapt! M-am uitat puțin nu numai la noile politicii dar și la modul de viață și la idea de angajare, la a fi un tip care lucrează, în afară de a fi muzician care lucrează în industrie, deoarece în viață am tot făcut diverse alte lucruri. Am o familie pe care trebuie să o întrețin, pe mine și pe copilul meu, așa că din păcate nu prea dă roade cu muzica tot timpul, pare ireal, însă mă încântă să fiu sincer, mulți oameni cred că fac doar muzică și se întreabă “cum faci asta?”

Mike: Da, ei bine, nu e de mirare că ești atât de onest. Ca fan sau ca cititor ai ocazia să afli despre muzicienii de top pe care îi apreciezi, îți spui … uite tipul ăsta cântă cu trupa asta și cu artistul  ăsta și apoi dintr-o dată îți dai seama printr-un interviu că artistul pe care îl urmarești și pe care îl iubesti, la care te uiți este o ființă umană și are propriile sale probleme și propria lui fericire sau cu momente de tristețe, momente grele și momente bune și este și el OM.

Mark: Probabil că mi-ar fi schimbat viața dacă m-aș fi alăturat permanent trupei The Scorpions, ar fi existat un salariu adecvat, stabil și acesta ar fi fost principalul meu venit și principalul meu loc de muncă!

Mike: Probabil singurul loc de muncă!

Mark: Da, singurul proiect, aș fi fost angajat. Ceea ce speram, dar nu s-a întâmplat. Bine, nu am plâns pentru asta, a durat cam un an, am călătorit mult peste tot, am dat zeci de mii de telefoane și am încercat să fac tot ce ține de mine pentru a rămâne în acel proiect. Niște oameni din echipa de  producție de la Scorpions care erau de partea mea și mă plăceau au murit între timp deși mă doreau foarte mult în trupă, îmi amintesc. Și da, s-au întâmplat atât de multe, dar nu am renunțat niciodată la asta, știi doar. Am mers mai departe și mi-am făcut mereu treaba, am început să înregistrez și am făcut concerte, avem proiectul Vivaldi Metal, am Joe Stump’s Tower of Babel, am avut Tainted Nation, una dintre trupele mele preferate din Marea Britanie, cu o trupa faină, am avut colegi muzicieni cu care am făcut două albume în 2013 și 2016 un turneu european de succes și multe altele. Deci, am fost mereu ocupat, dar mereu m-am uitat și către alte lucruri importante, dar acum suntem aici sunt cu Ocean’s Eye în gând, care este ținta mea principală.

Mike:   Deci, acum zbori înapoi catre Atena.

Mark:   Mă întorc la Atena în seara asta și mâine dimineață mă voi intra în studio, terminând înregistrările pentru noul album al lui Joe Stump Tower of Babel și continuând și cu înregistrările pentru Ocean’s Eye și mai este o producție destul de mare despre care nu pot spune acum. Studioul este ocupat, sunt mulțumit de el, atât deocamdată. .. și Resident X cu câteva înregistrări noi la care să particip.

Mike: Ei bine, îți mulțumesc foarte mult, cred că vom avea câțiva cititori fericiți să lectureze articolul.

Sper să te revăd în România cu oricare dintre proiectele tale, în special Resident X, deoarece sunt un bun prieten cu Tavi și bun prieten cu trupa, bun prieten cu Mathias…

Mark: Vom reveni cu Resident X la București la Quantic pe 30 septembrie și pe 1 octombrie cântăm la Constanța.

Mike: Voi fi acolo, cool.

Mark: Bineînțeles că vei fii acolo și sperăm că voi putea promova Ocean’s Eye și Joe Stump’s Tower of Babel

Mike: Da, dacă ai nevoie de concerte în București, anunță-mă

Mark: Da, absolut.

Mike: Ei bine, ceva de final pentru Contacte Culturale.

Mark:   Mulțumesc pentru interviu. Continuați cu acest tip de muncă bună și susțineți muzicienii.

 

Nota redacției: Acest interviu luat de prietenul nostru Mike Vlahopol este un interviu unicat, de mare valoare, cu un mare muzician, care și-a pus sufletul pe tavă.

Scriem și promovăm muzicienii români, mai buni sau mai puțini buni. Cu drag le oferim suport paginile noastre.

Citind și recitind acest interviu am avut o revelație și ne-am dat seama cât de muncitor, introspectiv și sincer cu tine trebuie să fii ca să devii un mare muzician.

Și dacă nu duci, tu, muzician român, o luptă ca al lui Mark, sprijinul nostru este degeaba!