”Rus Bogdan Andrei, sau Forged Blades, la poalele munților Apuseni, unde timpul se contopește cu natura și sursurul apei este acompaniat de sunetul înfundat al unui ciocan mânuit cu pasiune peste fierul înroșit. Acolo se află un atelier mic, cu aer străvechi, unde dacă asculți atent auzi zeii cum ciocnesc pocale de vin, cu scule peste care au trecut generații, acolo iau nastere cuțite ce și-au păstrat în forma și textura lor, rădăcinile învechite dar nobile a unei meserii ce nu trebuie lăsată uitării, transmisă cu drag din tată în fiu.”

Este pentru prima dată când stau să mă gândesc dacă să semnez eu acest articol sau protagonistul lui.

”Prima dată când am ținut un ciocan și un clește de fierar în mână mi s-a părut ceva natural, ceva ce era scris în ADN-ul meu. Fiecare lovitura de ciocan reprezintă un gând și fiecare piesă ieșită din căldura vatrei la sfârșitul zilei, este o poezie, care se scrie singura în foc și nicovală.”

Un meșter fierar, meșter la scris!

”Eu, crescând la bunici pot să spun că mă știu cu sunetul nicovalei dintotdeauna și am început ca orice fierar, prima dată ca observator la ceea ce fac cei bătrâni. ” Furam” câte un fier înroșit și băteam o scoabă sau făceam un cârlig. Am învățat să fac un vârf rotund sau pătrat, să fac o balama, o cruce, o sudură la cald, să observ culoarea fierului la călire și la revenire. Deși bat fierul de aproximativ 18 ani, de când bunicul meu a plecat de printre noi, obiecte tăioase de vânzare nu am facut decât de vre-o 4 ani și acestea la îndemnul prietenilor, care veneau la atelier și aduceau clienți, fiind fascinați de magia fierului încins.”

De vreo 18 ani spune el, de când s-a născut spun eu, pasiunea asta care-l mistuie pe Bogdan chiar îi este în ADN. Tatăl lui s-a ocupat cu fierăritul, frații lui la fel se ocupă cu asta, până și un cumnat tot la fier încins a ajuns. E chemarea străbunilor, ca să folosim titlul lui Jack London și cred că la această familie chemarea vine de mult mai departe decât de la bunicul lui.

La el a ținut, la mine s-a rupt, mă pot lăuda doar cu faptul că am avut un străbunic fierar.

Dar amintirile rămân și i le-am spus atunci când am vorbit la telefon.

”Clientul mulțumit este cea mai mare răsplată și foarte mulți care au venit în vizită la atelier au plecat cu câte un cadou și văzându-i așa de fericiti, eram și mai motivat în ceea ce făceam.

În viitorul apropiat am în plan să fac un atelier cu porțile deschise, pentru cei ce vizitează locurile noastre sau chiar și pentru aceia care vor numai să vada un proces de fierarie simplu.”

Trebuie să menționez că lucrul cu fierul la omul nostru este o pasiune, meseria lui de zi cu zi fiind alta.

”Cu ajutorul internetului am reușit să cunosc alți meșteri cu care țin legătura, cum ar fi Radu Lămășanu, Matei Câmpan, Ionuț Gligor și alții, cu care am reușit să facem întruniri meșteșugărești.

Cel mai mult îmi place să forjez cuțite de fierar și cruci ale fierarului, lucruri care mi-au rămas întipărite în minte încă din copilărie.”

Cred că Bogdan Andrei aștepta de mult pe cineva ca mine ca să-si spună păsul, frumos și poetic. Este un pasionat de poezie și aici a intrat pe domeniul meu.

Cu toate astea nu s-a lăsat din prima, a vorbit cu alți fierari despre care am scris, chiar cu Radu Lămășanu care n-a avut încă curajul să facă pasul cu toate că l-a ”certat” Adrian Apopei, meșterul în piele.

Acest prim articol al acestui an ciudat și greu mi-a făcut o mare plăcere.

Cuvintele omului nostru vine să întărească ideea continuității meșteșugului la români și atâta timp cât vor exista acești minunați handmaderi, poporul nostru va fi de neclintit.

https://www.facebook.com/bogdan.rus.1023

În loc de final vă invităm să vizionați un clip cu creațiile lui Bogdan Andrei Rus. De data asta un clip mai Metal.

Cătălin Statie