Clitgore nu au nevoie de introducere, având deja sute de concerte atât în țară cât şi în afară şi fiind apreciați ca trupă de nişă din 2007.

Sunt invocați pe nimic altceva decât “Vino la mine” de la N&D. Da, la Clitgore vii să asculți gore grind şi să nu te iei în serios. Prin public găseşti şi-un moṣ Crăciun, şi-un unicorn, şi-un papagal, şi-o cordeluță cu urechi care se mişcă, adică tot ce poate fi mai brutal şi care merge mână în mână cu agresivitatea rifurilor şi a vocii, cu rapiditatea tobelor şi cu versurile inocente. Călin afirmă că nu trebuie să ne zică ce să facem. Lumea are chef de moshpit, dans şi headbangs.

Fane a fost invitat pe scenă pentru inconfundabila “Pu-Pu-Pu…”, şi “Everybody Loves Clit”. Momentul se încheie repede. Defapt, nu au nicio piesă care să ajungă la 2 minute şi jumătate. La Clitgore este tipic să auzi un minut intens de supărare, apoi probabil cea mai calmă voce din Alba-Iulia mulțumind publicului în delir, apoi iar supărarea. Tot tipic este conceptul de wall of love, când nu te îndrepți spre aproapele tău cu gândul să vă omorâți, ci să vă luați în brațe. Bine, în noaptea asta wall of love s-a încheiat cu cineva în cârca moşului şi cu o mare horă.

Antonia Biriş