Se pare că lumea Metal se mișcă mult mai bine în ceea ce privește lansarea de albume. O creștere majoră nu numai cantitativă ci și calitativă.

Trupa Exuviath este un exemplu în acest sens. Se află deja la al doilea album lansat pe piață, STATE OF FEAR. Lansarea s-a făcut printr-un concert extraordinar, cu multe trupe invitate, la Quantic.

Am fost prezenți și la lansarea primului album de studio, Contra Mundum.

Înainte de a ne desfășura, amintim articolul scris de Stela Feldrihan în Contacte Culturale: https://contacteculturale.ro/2024/05/21/exuviath-lansare-album-state-of-fear-o-crestere-previzibila-la-quantic/

Profităm de faptul că acum câteva zile cei de la Exuviath au pus pe canalul lor de YouTube albumul și vrem să vă spunem că “State of Fear” și cd-urile în format digipack se dau ca pâinea caldă. Atunci când se întâmplă așa ceva înseamnă că n-am greșit când am spus de creșterea în calitate a modului de exprimare a trupei.

M-am apropiat de ei de ceva timp, am ajuns să mă împrietenesc cu ei, să le simt căutarile, să văd cu câtă migală își aștern parcursul, cu câtă cheltuială și efort artistic își așază scena și cum își structurează creația.

Trupa este una bine structurată pe paliere de vârstă și de prezență scenică. De la cei ce nu cu mult timp în urmă au terminat liceul la cei care au copii ce termină liceul. De la cei cu părul lung, la cei cu părul scurt. De la cei bruneți la cei cu părul grizonat. Vârste frumoase! Mor de necaz!

Concertul de lansare a albumului a fost mult și bine pregătit. Au sunat foarte bine, au cântat foarte bine, au avut de toate.

Au un chitarist foarte tânăr ce susține o solistică de cea mai bună calitate. Și-a asumat și rolul de prezentator. Mircea este un chitarist de primă mână.

Un ”armonist” ce n-a lăsat nici o clipă să scadă intensitatea speed-ului deși se reface după ce a avut mâna ruptă, Cătălin.

Un basist cu un tempo foarte bun și un ritm exact la susținere ce dă identitate soundului, Alex.

Acolo la tobe, la capătul secției ritmice, exact și sobru, mânuitorul de bețe, Bobo Rtmc, reprezintă tăria coloanei vertebrale a trupei.

Și nu cel din urmă, simpaticul vocalist cu vocea perfect thrash și cu dublă tehnică, Andrei.

Eu nu sunt artist, fac parte din publicul ascultător cu vechime, așadar exprimările mele nu poartă certificări academice.

Mișcarea scenică face parte din showul trupei. Fixarea centrală a basistului, a zonei de mișcare a vocalului, schimbarea posturilor celor doi chitariști a dat multă culoare.

Thrash-ul este o muzică grea. Nu sunt mulți cei care se încumetă la asta. Trebuie să ai viteză, trebuie să compui riff-uri ce să alterneze pe speed, ce mai… trebuie compoziție.

Thrash-ul este un stil care întotdeauna are ceva de spus, de transmis. Și nu de bine pentru unii, în special pentru cei din establishment. Sună a chemare la luptă. Pentru a transmite astfel de lucruri, dincolo de mânuirea instrumentului trebuie să ai discermământ, să ai o cultură, să fii trăitor în societate, să o vezi, să o cuprinzi.

Cei de la Exuviath au asta. Albumul State Of Fear este bine conceput.

Calmul dinaintea acțiunii, temperatura crescând spre incandescență, starea de frică, metamorfoza dă naștere unui luptător mai feroce ca al adversarilor, care va lupta până la final, singur în mijlocul războiului, luptătorul apocaliptic care-și revarsă ura. Asta este alegerea.

Adică, THE CALM BEFORE, STATE OF FEAR, EXUVIAE, FIGHT TO THE END, ALONE IN WAR, APOCALYPTIC WARRIOR, URĂ, MY CHOICE. Piesele albumului.

Vă invit să-l ascultați de îndată și să-i dați și o altă interpretare.

Piesa Ură, care este în limba română, folosește versurile poetului Alexandru Macedonski. Poezia aceasta am remarcat-o și eu și am citit-o pe un canal de poezie. Deh, porniri de thrash!

Ar mai fi multe de adăugat dar este doar o sintetiză a evenimentului din titlu.

Nu putem încheia fără să amintim casa de discuri care a produs albumul și evenimentul:

Cătălin Statie