AN THEOS se prezintă ca Epic Folk Metal band from Bucharest.

O trupă cu o componență solidă, doi vocali, doi chitariști, basist, tobar și clăpar. La clape și voce două fete.

Și un sound foarte solid, un metal bine îmbrăcat în clape, două voci alternând pe registre diferite, una feminină și una masculină, dând viață unui întreg spectru folcloric. Ritm intens și vioi produs în mod obsedant de membri trupei.

Folk-ul peste Metal se poartă, evident cu baza în zona folclorului tracic și celtic, la modă în lumea metalului.

Growlul vocalului ne duce în zonele îndepărtate ale popularului. Vocea feminină ne aduce la rădăcini.

Ceea ce dă nota de folclor românesc sunt versurile.

Un exemplu este piesa ”Alean”

”Șoimule, șoimuț usor

Fă-te roată sus în zbor,

Ce se vede la hotare

De se-aude zgomot mare?

Zboară iute la izvor

Dă de veste repejor,

Că acasă nu-i răbdare

Zi-mi că-s frații mei calare.

Și să vie negreșit

Că prea mult au ostenit,

Urlă zimbru-n codru des

Vuiesc apele la șes.

De mult ei i-am așteptat

Că prea mult au colindat,

Fi-le șoimule ochi bun

Să se-ntoarcă în cătun.

Mult mi-e dor, mămucă, dor

De-a cel codru frațior

Și de stâna cea de oi

Și de cântec de cimpoi.

Plânge-mă mamă cu dor

Că ți-am fost voinic fecior,

Și de grijă ți-am purtat

Ogorul ți l-am lucrat.

Lupule în miază-noapte

Ferește-i de rele șoapte,

Lună nu mai fi ursuză

Fi-le a nopții călăuză.

Codrule frate bătrân

Ocrotește-i pe al lor drum,

Zimbrule ‘naltă făptură

Arată-le o scurtătură.

Cerbule cu coama deasă

Fă-le calea mai frumoasă,

Cucule cu drag să cânți

Să se-audă peste munți.

Iar tu dragă copiliță

Grăiește cu a ta guriță,

Cântul dulce în pridvor

Că-i din țara zimbrilor.

De-aș avea pe gândul meu

Un cal aprig ca un leu,

Să gonesc unde vreau eu

N-ar mai fi așa de greu.

De-aș avea vreo șapte frați

Toți pe zmei încălecați

M-oi întoarce repejor

În tărâmul zimbrilor.”

”Versurile triste și instrumentele înălțătoare creează un contrast, deoarece poți găsi momente pozitive în cele mai rele cazuri”, i-am citat pe cei de la AN THEOS.

Cătălin Statie