Cu ocazia Psychosounds fest 2024, când am fost să-mi dau cu părerea despre ce-i pe acolo, am avut și plăcerea unui interviu cu Andrei Vlădilă, vocalistul din Avoid Humanity (și, mai nou, organizatorul celei mai mari cumetrii metal).

– Ai cântat recent cu Avoid Humanity la Sanctum Summer Camp Corbu (n.r. evenimentul organizat de HC RO între 13-15 septembrie 2024). Cum te-ai simțit acolo?

Pot să zic că gen… s-a intors cumva vibe-ul de Question Mark, pe care nu l-am simțit de 8 ani de zile (n.r. club care s-a închis cu peste 8 ani în urmă) și când a revenit, a fost… wow.

Dar because community (n.r. din cauza comunității) și tot felul de lipsuri, acum pare că începe să miște.

– Într-adevăr, am văzut ce face Sorin (n.r. fondator 7inc și HC RO) pentru scenă. Face lucrurile astea fără să îngrădească accesul la cultură și oferă intrarea gratis. Mi se pare foarte mișto. Dă-mi mai mult context.

Sorin pierde bani de ani de zile. Are bani și timp tocați pentru trupe, cazări, drumuri…
Asta doar pentru că, fii atent, care-i nebunia lu’ … Salam; nebunia lu’ Sorin.

Gândește-te că dacă sunt trupe de hardcore care sunt underground shit atât de greu de găsit, ăstora mici poate nu le dai bani. Poate le dai procent dacă iese bine eventul… Le dai o cazare
poate și jumate, poate whatever. Ideea este că booking agenții primesc toate mail-urile astea (n.r. mail-uri de la trupele care vor oportunitatea să cânte) și îi doare în p**ă…
Sau ei ascultă trupele alea, dar oamenii (n.r. agenții) aleg de 5 ori la fel, trupe care când vin, fac bani (n.r. aleg aceleași trupe de fiecare dată). Cumva e despre financial comfort, ceea ce nu e greșit deloc.

– Care a fost ideea lui Sorin; ideea din spatele acestei mișcări și cum ai început să colaborezi cu Sorin?

Sorin le aduce pentru noi, că vrea să le ascultăm, bro.
Doar că, știi, cumva sunt mulți din America și alte țări îndepărtate…

Și văd în p**a mea turnee și concerte de alea din spatele casei lu’ unu’, care sunt gen mai mari decât concertele pe care le am EU în nu știu ce club… Și-ți bubuie un pic căpățâna, știi?

Când l-am văzut pe Sorin că vrea să aducă trupele alea, bro, doar ca să cânte, no fucking strings attached (n.r. fără nicio obligație), păi atunci am intrat și EU direct.

Că n-avem nimic de pierdut, mânca-ți-aș… decât bani și timp, WHICH WE ALREADY ARE DOING, so… știi? (n.r. pe care deja le pierdem, deci…) Măcar așa mai vezi niște trupe, în fine…

– Perfect, cu asta m-ai dus la următoarea întrebare. În afară de muzică și Avoid Humanity, cam cu ce te ocupi? Inclusiv hobby-uri și job.

Că e muncă, e whatever… eu la muncă mă duc să scot bani. Vreau să fac bani, ca să-i bag în altă parte, ca să-i sparg aicea cu fraierii ăștia pe care îi iubesc. Băieții ăștia dubioși (n.r. colegii de trupă).

În timpul liber, mă axez foarte mult pe câinele meu, adică gen săracu’ e handicapat, e cu sechele, e vulnerabil. L-am luat din adăpost, e vai de el, are nevoi speciale.
Dresaj, cum să-i zic… adică gen, mai nou, hipsteru’ de mine învață psihologie canină… niște căcaturi de care are nevoie pe socializare. Adică nu mai e de ajuns doar „hei, Bobiță, șezi”, din alea și gata. Pentru un câine cu nevoi speciale îți trebuie o abordare specială.

Îmi place foarte mult. Mai am Duolingo.
Învăț limbi străine pe care n-o să le folosesc niciodată, nicăieri.

Tot învăț editare video, învăț digital marketing skillz, m-am apucat de cursuri.
Ce fac eu în timpu’ liber, dacă pui astea-ntr-o găleată, n-are niciuna niciun sens. I just keep myself busy, că dacă-ți moare creieru’ îți moare tot bro.

– Spune-mi despre ultimul material discografic lansat cu Avoid Humanity și conceptul din spatele lui.

Ideea este următoarea:
Nefiind o trupă mare, n-o să-ți dau un concept de-ăla pompos, care… (n.r. care să fie gândit foarte mult) Înțelegi?

Ideea este că noi avem niște piese pe care le cântăm de ceva timp, evident te plictisești de ele.
Am încercat să facem altele noi, dar nu neapărat de un album. Un album este un statement.
Bă bro, când scoți un album, să moară familia mea, gen… (n.r. ai nevoie de) concerte, promovare în p**a mea.
Băi, tre’ să vină cu un pachet de căcaturi și e un statement destul de puternic un album.

În climatu’ ăsta politico-economic, scoatem EP-uri bro.
Pentru că sunt doze mult mai puternice și mai intense și mai așa, decât un album om de care se plictisește lumea. Eu nu am nimic de demonstrat nimănui, n-am nimic de arătat.

Primul material l-am scos doar pentru că era primu’ material, trebuia scos și era de sacrificiu, înțelegi?

(n.r. pe ultimul EP, Between Now and Never) Sunt single-uri la care am lucrat, am experimentat destul de mult pe piesa în limba română, una mai new metal, una mai hardcore și acum a venit EP-ul ăsta de 4 piese.

S-a legat caterinca aia de la Radio Guerilla cu Drumurile Noastre (n.r. melodia lui Dan Spătaru, pe care au cântat-o la Radio Guerilla) și am făcut-o ca lumea. Că așa, varianta aia de live e o ciorbică făcută într-o săptămână.
Asta (n.r. de pe EP) e lucrată în studio, cu un producer. Shout out to Radu Ionescu de la (n.r. trupa) Drop out of Life, care nu mai există și 0331 records!

– Care este procesul tău compozițional?

Ideea este că, EU când scriu, încerc să scriu foarte complicat.
Și după ce scriu foarte complicat îmi simplific totu’, pentru că nu-mi place ce fac.

– Ce te inspiră și care e viziunea? Ce vrei să transmiți cu muzica?

Idolii mei sunt muzica aia supărată din afară. Eu vedeam mizeria la care te uiți și plângi.
Eu nu vreau să ajung acolo, eu vreau să fac filmu’ meu. Deci suntem toți, facem metal. Facem metal probabil cu scopuri diferite.

– Și atunci, care este scopul tău (în muzică) și de ce?

Scopul meu este să urlu foarte tare. Cât de tare pot. Scopul meu este să urlu, bro.

Știi cum e când ești mai mic… Ai prins de alea când te aleargă babele pe stradă, că ești satanist?

Inițial îmi plăcea să oripilez lumea. Esența cam aia e.

Și acum, dacă mă întreabă cineva altceva, eu tot asta răspund.

Pentru că sunt foarte sincer, dar vreau ca esența a ceea ce spun să ajungă la tine. Doar că în versuri o împachetez frumos.

– Hai să vorbim puțin despre versurile de la Avoid Humanity – Misophonia

Este despre cum nu percepe nimeni absolut nimic decât căcaturile de suprafață.
Și lucrurile reale, deși nu sunt vizibile în momentul în care se explică, oricum le sunt irelevante (n.r. de problemele și lucrurile care se întâmplă în underground), pentru că ei sunt public, nu trupe.

Și chiar dacă eu explic chestia asta altor trupe dacă este o trupă care au avut o interacțiune ok, ei o să fie gen: Dar noi n-avem o problemă.

Scopul meu nu e să ridic o armată să-l omor pe ăla sau pe aia. Scopul meu e… maxim să ajut lumea să conștientizeze.

Versul „Deep inside the madness” – e vorba de căpățâna oamenilor și filtrele pe care și le pun (n.r. adânciți în „nebunia” lor). Și toți suntem nebuni, să fim serioși!

Și lumea nu se schimbă decât dacă trece prin ceva extern care afectează. Doar ceva personal, dar tre’ să fie mega nasol. „Până nu faci cancer la plămâni, nu te lași de fumat.” Știi? Ceva de genu’.

– Cum te raportezi la tine în relație cu felul în care te percepe publicul?

Sunt foarte subiectiv și foarte autocritic.
Și dacă vine cineva la mine să-mi zică „ești cel mai tare vocal din lume”, eu nu știu ce să zic bro. Adică înțeleg ce zice, dar…omul poate să fie cât se poate de sincer bro.
Dar cum văd eu e diferit.
Îi zic: Te înțeleg perfect, dar eu nu mă consider. Eu mă consider mediocru, îi zic unde dau gherle, îi zic unde am probleme, la joase, la unde, la respirat, la.. foarte multe. Mă tot descompun și mă recompun pe mine într-o lucrare de 1000 de pagini de fiecare dată.

– Și cum simți că se leagă asta cu scopul pe care îl ai, să oripilezi lumea?

Nu-mi plac rockerii, care… mă rog.
Scuze, sună foarte de cacao ce-am zis. Mie nu-mi mai place mediul ăsta.
În metal doar îmi place să urlu și să mă distrez cu oamenii ăștia (n.r. colegii de trupă). Cam ăsta e tot scopul.

Faptul că mai vin niște oameni la concerte, că mai apar niște like-uri și primesc niște complimente care mă hrănesc – Astea sunt doar un bonus.
Eu nu fac asta cu scopul de a… mă da mare.

– Cum faci să îți menții corzile vocale?

Mi-am bătut joc de corpul meu ani de zile, am multe la activ. Și deși am supus corpul ăsta la niște încercări, aparent am genă de gândac de bucătărie, dar sunt conștient că îmi bat joc de propriul meu corp și atunci am început să-l menajez.

Tot ce beau de câțiva ani este ceva călduț, nu fierbinte pentru că n-am voie fierbinte, n-am voie rece. N-am voie citric, n-am voie carbogazos și amar.

Nu-ți dai seama de chestia asta, dar absolut toate chestiile astea irită aparatul respirator. Adică nu poți să bei doi litri de apă minerală fără să ai nimic. Bro, adică tot acidul ăla e o traumă pentru țesutul din gât.

Tot ce Beau de câțiva ani de zile este apă plată și ceaiuri cu un pic de miere. Să-mi emolieze puțin gâtul.

Ideea e că sunt foarte strict cu mine și mai ales la micile plăceri. Și încerc să fiu cât de profi pot să fiu la nivelul la care sunt.

– Care au fost cele mai mari piedici întâlnite atunci când lucrați la EP-ul Avoid Humanity, cât și după lansare? Dar în general, în general, în muzică?

Legat de underground în sine – nisipuri mișcătoare. Adică la modu’: singuru’ lucru constant din underground sunt gatekeeper-ii. În rest, oamenii care vin la concerte (mai ales pe nișa mea) sunt fix genu’ ăla de copii de liceu sau facultate, cărora la 4 ani de zile li se dă refresh la gusturi. Se schimbă publicu’ efectiv. Nu este constant. Instabilitatea publicului, provocată de prezența publicului (n.r. în particular gatekeeper-ii), etc. Cea mai mare problemă pe care o văd este lipsa publicului.

– Care a fost o idee care v-a făcut să continuați (cu muzica) în momentele grele?

Nu sunt destule trupe de coreală (n.r. metalcore, deathcore, etc.) . Nu o văd ca pe o responsabilitate sau ceva. Spun asta pentru că nu prea mai face nimeni asta. E foarte mult loc de umplut.

Ce ne face pe noi să continuăm este dragostea față de muzică. Layeru’ de bază este că ne place să facem ceea ce facem. Tomi dacă nu cântă bro la chitară, îi moare sufletu’ în el. Lucrăm toți, unii au copii, da’ omu’ bagă niște riffuri la chitară de îti bubuie capul. El se hrănește cu muzică. Eu mă hrănesc cu urlat. Altu’ poate se hrănește cu sentimentul de live, dar toate sunt legate de trupă și de chestia aia de a cânta.

Următoraele concerte Avoid Humanity, în București, vor avea loc la Dark City Nights Rock Marathon II, organizat de Psychosounds Music și la Shatter Fest 2025, primul festival dedicat subgenurilor de core, sub egida Final Step Productions.

Îi puteți urmări pe Avoid Humanity aici:
https://www.youtube.com/c/AvoidHumanity
https://www.instagram.com/worldeaters_united
https://www.facebook.com/avoidhumanity/

Robert (Igor) Bencze

Chief Thrash Editor la THRASH METAL LYRICS READ