Mi-a luat ore bune să cercetez trecutul acestei trupe. Albume, piese, versuri, etc.

Concluzia la care am ajuns este aceea că băieții ăștia, de la CRONOS, n-ar fi trebuit să se oprească acum 19 ani. Ar fi avut foarte multe de arătat.

Vă invităm să revedeți articolul premergător evenimentului al corespondentei noastre Victoria-Maria Pripon aici.

Conceptul lor muzical este unul foarte complex. La începuturile lor erau thrash, acum sunt încadrați stilului doom death. Ascultând tot ce a apărut cu ei, citindu-le toate versurile ce pot fi citite, pot să spun că băieții de la Cronos au în ei și un progresiv până peste poate.

Au concentrat atât de multe în cele câteva materiale lăsate istoriei metal încât revenirea lor nu face decât să mă bucure.

”A avut un vis urât, un coșmar. Era condamnat pentru că gândise, pentru că era altfel.

Dar totul a fost doar un vis. Când s-a trezit era liber. Ceva totuși se schimbase: începuse să vadă.

Și asta a fost doar începutul, începutul sfârșitului. A pierdut puterea și voința de a lupta.

A coborat adanc în el pentru a se regăsi. A devenit un prizonier în propria-i temniță,

un prizonier al tăcerii.

S-a resemnat, dar un gând nu-i dădea pace: să fugă, să evadeze. A mai facut o încercare, după care nimic.

Când s-a trezit si-a dat seama ca totul a fost doar un coșmar, care s-a sfârșit. Sau poate…”

Dincolo de riffuri este mesajul. Unul categoric, nediscret, spus cu forță și cu niște versuri foarte, foarte bune.

Continuăm cu COȘMAR. Frazele citate mai sus fac parte din piesă.

”Singur în celulă
Așteptând să vină
Cei ce m-au închis
Ca pe un proscris

Fără de lumină
Închis fără vină
Într-o groapă adâncă
Săpată în stâncă

Nu, nu poți evada
Nu, nu poți scăpa
Oricat ai încerca
Nu poți evada

Închis nu poți fi ținut
Chiar de ești un deținut
Cu o ură furibundă
Gândul n-o să-ti pătrundă

Apa greu bate mereu
Și pași se aud necontenit
Mă chinuiesc, mă urmăresc
Aș vrea să n-aud
Aș vrea să m-ascund de ei

Cât timp va mai dura
Până voi afla
Se apropie ziua
Se apropie,
Se apropie…
judecata…”

Adânc în Underground!

Nu vreau să aflu ce i-a făcut să se oprească, nu este treaba mea, dar aș vrea să aflu dacă vor continua sau au trecut doar să ne salute.

Cătălin Statie