De obicei nu mă bag în mosh pit-uri, dar Berzerk sunt una dintre puținele formații pentru care fac o excepție. La concertul lor din cadrul evenimentului Punk Apocalypse, organizat datorită Bandbook, cu greu am văzut om să se abțină din sărit, iar asta mă include și pe mine.
Cred că se datorează muzicii lor pe care poți să-ți rupi capu’ în timp ce auzi versurile pe care te simți înțeles. Melodia Gust de Fier pare să atingă, într-un mod interpretabil, o mulțime de subiecte adiacente unor trăiri viscerale, dar și un joc de cuvinte pentru gustul de fier(e) ca un amar generalizat.
Personal, versurile mă duc într-un mod foarte visceral, cu gândul la un om care a fost înjunghiat, probabil, metaforic pe la spate de niște oameni care i-au fost cândva de-ncredere („M-ai învățat cum e cu oamenii”). Acum, își cere iertare, dar nu neapărat dintr-o părere de rău sau o milă, ci „metaforic” pentru adaptarea oarecum naturală, în ciuda faptului că pentru alți oameni poate fi ceva greu de primit.
Berzerk – Gust de Fier
„Sunt un cuțit fără mâner
Alunec, simți gustul de fier
Îmi cer iertare că te doare, de azi eu iau, eu nu mai cer
De acum iau, eu nu mai cer
Asta-i pentru momentele în care m-am simțit prizonier
Pentru momentele în care simțeam că mor, simțeam că fierb
M-ai învățat cum e cu oamenii, acum eu mă ofer
Să te-nvăț să te obișnuiești cu gustul ăsta de fier
Vine noaptea, gluga pe cap
Am trecut peste, nu mai stau tripat
Bagă la cap, hardcoreală și rap
Bagă la cap, sunt cianură pe track, trag
Totul cum am învățat,
Că mi-a fost mai bine când te-am ignorat
Construiesc imperiul din asta, am stat
Prea mult pe loc, acum la alergat
Deci dă-i tare
De unde vin eu, regula-i care pe care
Din furnale
Simți lama încinsă cum vine, taie, te doare
Vine noaptea,
Bagabonții stau la pândă
Să te vândă și să vândă
Știu cum se întâmplă
Câine prost latri, crezi că te ajută
Vezi că-ți curg balele, îți iei pumn în tâmplă
Nu mai pun botul, nimeni nu te ascultă
Nu mă mai cobor, de acum doar se urcă
Deci fugi tare
De unde vin eu, regula-i care pe care
Din furnale
Simți lama încinsă cum vine, taie prin carne”
Cred că Gust de fier e o poveste care surprinde evoluția unui om care a pornit din anxietate și, deși își „construiește un imperiu”, pare să nu lase chiar totul înapoi. Schimbarea în mai puternic este subliniată de adaptarea omului care s-a săturat să mai aștepte recunoașterea din partea celorlalți și nu mai este „prizonier” al anxietății („De acum iau, eu nu mai cer”). Fostul „prizonier” acum îi aduce la realitatea dură a trădării și pe cei care încă nu i-au simțit consecințele („Și acum eu mă ofer/Să te-nvăț să te obișnuiești cu gustul ăsta de fier”).
La final, lupta cu anxietatea pare să aibă un supraviețuitor clar, întărit de cele trăite, dar care a suportat costurile resimțite visceral prin versurile piesei.
Urmăriți-i pe Berzerk pe:
Facebook
Robert (Igor) Bencze
Chief Thrash Editor la THRASH METAL LYRICS READ
0 Comments