După ce am observat că mulți dintre amicii mei, iubitori de rock și metal, nu cunosc niște piese pe care le consider reprezentative pentru scena locală, am hotărât să prezint 13 dintre ele – câteva aparținând chiar unor trupe apreciate – care consider că merită atenția voastră. În cazul în care vreți să găsiți mai ușor piesele prezentate în acest articol, vă invit să ascultați playlistul următor: https://open.spotify.com/playlist/4rQ3hDeBvc1aqzu4usEurD?si=ec808d3fd4af41a5

1. Altar – „Ești bun” (thrash/groove metal, „Atitudine”, 2006)

Trupa clujeană Altar este renumită la nivel național pentru versurile adesea dure, alăturate unui sound demn de repertoriul celor mai bune formații din domeniu (a se vedea Sepultura, Cavalera Conspiracy, Soulfly și, din afara sferei de influență a familiei Cavalera, Pantera). Piesa „Ești bun”, prezentă pe albumul de succes din 2006 „Atitudine”, este dominată de versuri ironice – de exemplu, „Identitatea ți-o creezi din imagini ireale, înșelat, ești sclav iluziilor tale” – și de o puternică utilizare a chitarei bas (deloc neplăcută), iar toate acestea ies în evidență inclusiv grație faptului că vocalul Pákay Csaba („Andy Ghost”) alternează între clean vocals și harsh voice.

2. An Theos – „Susur de apă” (symphonic folk/death metal, „Spre Cer”, 2017)

Prin melodia „Susur de apă”, cei de la An Theos duc mai departe moștenirea lăsată de Anna Murphy și Eluveitie, dar împletind-o cu trăirea specifică muzicii tradiționale românești (acest ultim aspect reiese și din versuri: Frunzuliță, frunză deasă,/În pământ ea stă să iasă./Dintre munți, de prin ogor,/S-aud susuri de izvor”). Ascultând piesa aceasta, putem înțelege de ce An Theos a reprezentat România la finala internațională a concursului Wacken Metal Battle din 2018, întorcându-se acasă cu premiul al III-lea.

3. COMA – „Hectic” (nü/alternative metal, „Nerostitele”, 2006)

După ultima ediție a Seawolves Bike Fest (2024, Venus, Constanța), m-am convins că, dincolo de îndulcirea soundului apărută în ultimul timp, COMA este o trupă emblematică pentru mișcarea alternative și nü metal. „Hectic”, prima piesă de pe albumul „Nerostitele”, are versuri profunde, care prezintă inclusiv dezavantajele introspecției, după cum observăm și în următoarele: „Nu cred să-nvăț/Să nu mai simt/Atâta timp cât și cel mai mic detaliu/E mai viu/Decât lumea-n care să scap”. Duetul dintre growlerul Dan Costea și vocalul clean Cătălin Chelemen putem spune că este unul dintre primele care au stat la baza mișcării alt./nü metal din țara noastră.

4. Between Life & Death – „Dear Diary” (progressive melodic metalcore, „Dear Diary” single, 2024)

„Dear Diary” a celor de la Between Life & Death m-a surprins, poate, cel mai mult dintre toate piesele prezente în această listă, tocmai prin genul abordat, pe care vocalul trupei, Claudiu Ciorbaru, mi l-a catalogat drept „progressive melodic metalcore-ish”. Mai mult decât atât, Between Life & Death este (alături de cealaltă formație în care este implicat Claudiu, Awake The Demons), una dintre puținele trupe – românești și nu numai – ce are ca solist un bariton tenoral.

Partea instrumentală, oferită de Radu Măzăreanu, este foarte variată, incluzând, dincolo de elementele specifice genurilor prog metal, metalcore, melodic rock, și câteva caracteristici prezente în electronic dance music, respectiv power metal.

Mi-au plăcut mult versurile: „Overhearing silent screams//[…]//I shall let them paint inside me” (traducere: „Auzind din greșeală tăcute strigăte//[…]//Le voi lăsa să picteze în interiorul meu”).

5. Cargo – „Destin” (hard ’n’ heavy și, aici, doom metal, „Destin”, 1995)

Personal, ca o ascultătoare înrăită a genului gothic doom metal, am început să ascult Cargo abia după ce am auzit prima dată „Destin”. Cu un intro specific stilului precizat anterior, parcă desprins dintr-o piesă de început My Dying Bride, trupa demonstrează două lucruri:

Dincolo de melodiile-imn ale scenei rock românești precum „Doi pași în urma ta”, „Frunză verde”, „Aproape de voi” ș.a., Cargo are forța de a aduce ceva inedit, un suflu nou atât pentru stilul trupei, cât și pentru doom metal.

La fel ca majoritatea melodiilor bune ale metalului dur, Cargo abordează, în versurile piesei „Destin”, teme complexe cum ar fi ideea morții implacabile („Ea este doamna și coasa,/Trece prin flori și prin rugi,/Nimeni n-o poate opri,/Până la zi mai este”), dar și o viziune creștină asupra existenței culminând cu rugăciunea „Tatăl nostru”, rostită spre final.

6. Dirty Shirt – „Ride” („Freak Show”, 2013)

„Ride” marchează o eră mai puțin folkcore metal a celor de la Dirty Shirt. Piesa are un sound unic, astfel încât, personal, nu o pot încadra într-un singur gen muzical. Mai degrabă, aș spune că împărtășește câte ceva cu industrial, power metal, dar și cu tribal rock sau, de ce nu, chiar country.

Ceea ce am observat a fost faptul că, în mod neobișnuit, atât Dan Radu „Rini” Crăciun, cât și Robert „Robi Metalistu’” Rusz sunt clean vocalists în această melodie (de obicei, doar Rini este clean vocalist, iar Robi growler).

„Right from the start/We followed our heart/To take us far” (traducere: „Încă de la început/Ne-am urmat inima,/Să ne ducă departe”) sunt versurile care mi-au plăcut cel mai mult. Piesa are o linie melodică ușor de memorat și de fredonat, ceea ce este, desigur, un avantaj.

7. E-an-na & Daniel Neagoe – „Mashiara” (folk/death/doom metal, „Nesfârșite”, 2019)

„Mashiara” a celor de la E-an-na este una dintre cele mai triste piese din lista de față, însuși numele însemnând, conform unui fragment din The Wheel of Time Companion: “Old Tongue” Dictionary, disponibil pe ReactorMag.com, „iubirea mea, dar o iubire fără speranță, posibil deja pierdută”. Termenul își are originile în „Limba Veche” din seria de cărți „Roata timpului”, a lui Robert Jordan. Mai mult decât atât, „Mashiara” este numele capitolului 31 al volumului cu numărul șapte, „A Crown of Swords” (tradus la noi drept „Coroana de săbii”), din seria menționată. Ulterior, când a fost realizat serialul „The Wheel of Time”, „Mashiara (Lost Love)” a fost titlul unui cântec din soundtrack – unul care nu are nimic de-a face cu melodia aleasă de mine pentru listă.

Piesa E-an-na a fost produsă în colaborare cu vocalul Clouds, fostul baterist Aeonian Sorrow, Tiarra ș.a. (Dumitru) Daniel Neagoe, iar o parte din versuri sunt chiar în „Limba Veche”: „Mashiara/ Mia’cova/ Mashiara/ Sa’fada souvra/ Mashiara/ Mera mashi/ Mashiara/ Sa’sind”. Am încercat să traduc, aproximativ, versurile, folosind dicționarul care poate fi găsit aici: https://wot.fandom.com/wiki/List_of_Old_Tongue_words. Redau rezultatul finit: „Iubirea mea pierdută/ Înrobită în capcana minții/ Iubirea mea pierdută/ Cea mai tristă minte/ Iubirea mea pierdută/ Lipsită de dragoste/ Iubirea mea pierdută/ Niciodată”.

„Mashiara” a celor de la E-an-na cu Daniel Neagoe transmite emoții foarte puternice, lucru accentuat de: intro (vocea puternică a Roxanei Amarandi amintește puțin de începuturile Arkona sau chiar Eluveitie și Grai), accentele folk ale piesei (și utilizarea instrumentelor de suflat), contrastul dintre stilurile de growl (cel baritonal al lui Daniel Neagoe, mai degrabă specific unui brutal death metal, și cel mai subțire al lui Andrei „Solomonar” Oltean, caracteristic unui death simplu sau, adesea, unui metalcore), contrastul dintre clean vocals și growls, respectiv versurile care sunt uneori destul de întunecate: „Mashiara, pe malul opus pășit-ai/Un licăr în ceață îți e trupul/[…]/Nicicând n-a fost bucurie mai vastă decât a noastră/Nicicând n-a fi bucurie mai vastă decât a noastră/Nicăieri nu-i bine la tine ca-n mormânt”.

Din motive legate de facilitarea unei lecturi mai ușoare, am hotărât ca următoarele șase  melodii să fie incluse într-un alt articol. Astfel încât, rămâneți aproape, pentru un „va urma”.

Victoria-Maria Pripon

Corespondent THRASH METAL LYRICS READ