Pe 9 mai, Machiavellian God au urcat pe scena de la Encore Club pentru un concert care a fost mai mult decât o simplă seară de metal, a fost o reîntâlnire cu trecutul, o celebrare a parcursului lor muzical și, pe alocuri, un exercițiu de autoironie.
Trupa a cântat integral “Divine Flaw” și “Beyond The Void”, două albume aflate la capete diferite ale parcursului lor, dar înrudite prin intensitatea cu care tratează teme ca gnosticismul, practicile esoterice, mitologia și credințele străvechi. Deși vechiul material a adus un val de nostalgie pentru fanii care i-au urmărit de la început, piesele noi s-au legat firesc în atmosferă și au prins bine chiar și pentru cei care ascultau Machiavellian God pentru prima dată.
Pe parcursul serii, pe scenă li s-au alăturat foști membri ai trupei, iar momentele în care au cântat împreună au adus un fel de reuniune neoficială, relaxată și încărcată de camaraderie. Momentele respective n-au fost anunțate cu surle și trâmbițe, dar au fost dintre cele mai aplaudate ale serii.
Surpriza serii a venit spre final, când băieții au interpretat live, pentru prima oară, cover-ul lor după “Buchet de trandafiri” de la Akcent. Versiunea a fost adaptată, evident, stilului lor și a stârnit reacții ca la un standup show, mai ales după ce au povestit că au lansat piesa în urmă cu doi ani de 1 Aprilie, ca un fel de farsă muzicală. Din glumă, piesa s-a transformat într-un moment de final perfect: neașteptat, autoironic și asumat.
Seara cu Machiavellian God din Encore Club n-a încercat să fie perfectă, dar a fost sinceră și plină de nerv, exact ca subsemnații de pe scenă.
Vocea trupei dincolo de riffuri
Consider că muzica celor de la Machiavellian God nu trebuie limitată la o prezentare generală, așadar am ales să adaug o interpretare a unui fragment din piesa “The Burden of Existence”:
In this world of endless pain
I bear the burden of my name
The weight of life, a crushing load
The path ahead, a weary road
And though I long for peace and rest
The darkness looms, an endless test
I must push on, I must persist
To find a way to break free from this.
The truth I seek is hard to find
A flicker in my restless mind
But still I search and still I roam
Through valleys dark and forests loam
To find the answers that I seek
To hear the voice that’s soft and meek
To understand the grand design
And find the peace that’s truly mine.
Între suferință, căutare și speranță, vocea lirică parcurge un drum întunecat, dar încă încărcat de sens, este o căutare a adevărului, a păcii interioare. Imagistica e sobră, dar nu lipsită de speranță: întunericul e constant, însă nu definitiv.
Aici puteți viziona interpretarea lor din seara de 9 mai:
Îi puteți asculta, dar și urmări pe:
