În Retrospectiva Punk Apocalypse 2026

Punk’s not dead, în Bucureștiul lui 2026 pare un understatement. Dacă pe vremuri concertele punk însemnau adunări de câte 50–100 de tineri în micile subsoluri de prin oraș, astăzi Punk Apocalypse demonstrează că înseamnă aproape a da sold out unul dintre cele mai mari cluburi și concert venues din capitală.

Dacă din anii ’90 până recent spuneai că o să faci un concert punk care să strângă sute de fani, probabil că erai ridiculizat de oricine te asculta în acel moment. Însă pe 06 februarie, la Quantic, acest fenomen chiar s-a întâmplat sub tutela Punk Apocalypse.

Punk Apocalypse este la a doua ediție și reprezintă un concept îndrăzneț născut de un grup ambițios de fete care s-au autointitulat “Backstage Babes”.  

Despre lineup-ul și organizarea Punk Apocalypse

Din lineup au făcut parte, în ordinea apariției pe scenă, trupele: Da-te-n sânge, Pinkpool, Brainwasher, Pârnaie, Martalogii și Slicer. Despre trupe vom face câteva mențiuni, dar vom vorbi mai pe larg în următoarele articole, ca atunci când mănânci ceva bun și vrei să mai lași și pentru mai târziu. Acum ne vom rezuma în special la atmosfera generală, la public și la eveniment per total.

Primul element care trebuie menționat este modul inedit în care fetele din organizare au reușit să promoveze acest eveniment. Nu au existat reclame bombastice, explozii publicitare, spamuri zilnice, reel-uri peste reel-uri la ore fixe sau zeci de publicații și editoriale care să „pompeze” înspre garantarea succesului. În schimb, au ales o abordare minimalistă, amuzantă, plină de ironie, care, după părerea mea, a fost cea mai potrivită alegere, pentru că au setat din start așteptările. Punk-ul este un gen muzical care atinge, desigur, teme sociale și politice, judecă comportamente și gânduri, însă, în același timp, este și plin de ironie, sarcasm, ridicol și amuzament. Esența punk-ului este promovarea ideii de a ajunge la un moment dat la o viață fără griji. Utopic sau nu, într-o formă sau alta este un deziderat universal, iar punerea acestor idei pe note se face cu zâmbetul pe buze. Aceeași abordare a fost adoptată și de eveniment încă din pregătirea lui.

Al doilea element care trebuie imediat menționat este publicul. Media de vârstă era undeva poate peste 20 de ani, totuși, dar clar 100% sub 30 de ani. Ceea ce este un lucru foarte bun. Acest lucru dovedește faptul că vine un val nou de fani din spate și nu doar atât; dovedește, de asemenea, faptul că acest val de fani este dornic de concerte, de susținere și își urmărește interesele sociale, politice și artistice cu implicare activă prin simpla lor prezență la evenimente. Cu toate că prezența lor nu a fost deloc una simplă, ci extrem de energică. Dansul și mosh-ul au pornit încă de la prima trupă, încă de la primele piese și nu s-au oprit până la finalul serii.

Atmosferă distractivă, fără exagerări

Deși, așa cum menționat, punk-ul este un gen mai sălbatic, nu au existat conflicte. Chiar dacă multe piese vorbesc despre distracție și consum, nimeni nu părea să fi exagerat — sau cel puțin nu i-am văzut noi. Atmosfera a fost pur și simplu pozitivă și distractivă. Distracția a fost la cote atât de mari încât, foarte devreme în timpul serii, a devenit imposibil să ne mai apropiem pentru a filma și fotografia și a trebuit să ne mulțumim cu cadre de la distanță. Acum nici nu putem să ne supărăm, pentru că în spate mereu se aude mai bine, dar dacă pe viitor primim acces în fața scenei, venim cu mare drag. Acum câteva cuvinte despre trupe, pentru că urmează să le analizăm individual ulterior.

Da-te-n sânge a fost prima trupă a serii. O trupă tânără, dar despre care se simte faptul că nu se inspiră din muzică la fel de tânără. Aceștia au setat mood-ul din prima și au pornit publicul imediat ce au urcat pe scenă. O alegere perfectă pentru a seta tonul serii.

Pinkpool, veniți direct din Berlin, au fost următoarea trupă care a luat energia brută din locație și au șlefuit-o puțin, astfel încât pofta de alergare, mosh și învârtire rapidă s-a transformat în dans. Astfel s-a creat o dinamică perfectă, pentru ca atmosfera să nu devină molcomă.

Brainwasher a preluat apoi scena, menținând mare parte din dinamica deja instalată, pentru a păstra ritmul dansant. Au urcat pe scenă cu energia la maxim, precum colegii lor de scenă de mai devreme, și s-au asigurat că nivelul nu are cum să scadă.

Și nu a scăzut deloc, pentru că a urmat Pârnaie, care este probabil cea mai nervoasă și mai isterică trupă a momentului, în cel mai bun sens posibil. Îi vom descrie scurt aici, folosind un cuvânt pe care ei înșiși și-l atribuie în piesele lor: TANC.

După o asemenea dezlănțuire de forțe, scena a fost acaparată de Martalogii. O trupă care nu are nevoie de aceeași agresivitate instrumentală pentru a fi impunătoare. O trupă paradox, amuzantă, ironică, relaxată pe anumite ritmuri și, cu toate astea, era imposibil să nu îi iei în serios, pentru că impun respect.

Seara apoi se apropia de final cu ultimul act, marcat de băieții de la Slicer, trupa cu cele mai multe influențe metal din toată seara. Slicer a schimbat total paradigma, cu muzică diferită, versuri metaforice și ritmuri mai complexe. Un lucru bun pentru final, ca să poți pleca spre casă și cu ceva de gândit.

Overall, seara a fost un succes de neimaginat.

Astfel de demersuri reprezintă o speranță pentru underground. Trupe care poate nu au relațiile necesare sau imaginea destul de vizibilă primesc șansa de a urca pe o scenă mare. Un grup fresh organizează un eveniment de succes care nu trebuie să fie în mod necesar semnat de aceiași consacrați cu care toți sunt obișnuiți. Pentru toți cei care muncesc și consideră că a face lucrurile „altfel” este doar o iluzie, Punk Apocalypse reprezintă o dovadă că există și șansa de a reuși diferit.

Foto: Bianca Pascu

George „Maggot” Roșca

Redactor THRASH METAL LYRICS READ