Acest site nu se adresează metalistilor. Acest site se adresează celorlalti.
Founded by Cătă 32/62/52
Donează

Camelia Neșu și picturile ei în acrilic inspirate din metal

Camelia Neșu

În afară de activitatea ei redacțională, Camelia mai și pictează, adesea inspirat din melodii sau albume din metal. Se exprimă elocvent prin imagini și aduce la viață versurile prin intermediul lor.

„Flying Whales” – Pictură inspirată de Gojira
“My Poison Garden”
pictură inspirată de
Officium Triste Mai multe detalii
Pictură inspirată de Meshuggah Mai multe detalii

Totodată, Camelia este de părere că arta prinde viață în ochii privitorului, așadar, deși arta ei vine cu o intenție inițială clară, creația ei rămâne în același timp deschisă interpretării libere, iar Camelia își păstrează curiozitatea despre ce evocă altora prin operele ei.

Inspirate din Tool

„Parabola” – Pictură inspirată de Tool Mai multe detalii
„Schism” – Pictură Inspirată de Tool Mai multe detalii
„Pneuma” – Pictură inspirată de Tool Mai multe detalii

Inspirate din trupe cu influențe moderne

„Death Above Life” – Pictură inspirată de Orbit Culture Mai multe detalii
Pictură inspirată de Sleep Token
„Manic” – Pictură Inspirată de Wage War Mai multe detalii

Pe lângă picturile inspirate din melodii, Camelia mai creează și alte opere de inspirații variate, de la diverse teme absurde, la experimente geometrice, potrivite unor albume de muzică progresivă, complexă.

Monstru (multă lume i-a spus că seamănă cu monstrul din Stranger Things)
Gorgona
Driadă/nimfă
Absurd


Vizualizări: 20

Te-ar putea interesa



Pictura este reprezentativă pentru versurile "I know the pieces fit/ 'Cause I watched them fall away" din melodia Schism.

Piesele de puzzle primesc o interpretare ce decurge natural din contextul melodiei și capătă simbolurile diferitelor religii.

Ideea de schismă este astfel accentuată, pentru că, deși "separate", religiile totuși se "potrivesc" prin esența comună, precum piesele unui puzzle care cândva era complet.

Astfel, pictura ilustrează totodată și versul cu mărturia care arată motivul potrivirii pieselor.







Pictura este reprezentativă pentru versurile „No path to follow”, „Death above life /
It's rising, calling me” și „No path to follow” din melodia Death Above Life. Labirintul materializează condamnarea la o soartă inevitabliă („Trapped inside, condemnation”).

Moartea cu ceasul, materializată cu un craniu de cerb stilizat deasupra labirintului vieții („Death Above Life”), cheamă personajul către singura ieșire care există, către ea. Ceasul sugerează cum întâlnirea finală este doar o chestiune de timp.


În contrast cu imaginea din melodie („The black gods laughing now at me”), răbdarea cu care este ilustrată moartea arată că întâlnirea ei reprezintă o certitudine ironică.




Pictura este reprezentativă pentru versurile „Fear hits like a drug in the veins“, „Spending nights just staring at the wall” și „Yeah, I'm numb, I don't feel nothing at all”.



Stilul viu colorat și ilustrația psihedelică sunt caracteristice Cameliei și în acord cu atmosfera din introducerea melodiei, deși contrastează aparent cu severitatea temei generale a fricii, din versurile care o prezintă prin motive precum adicția și paralizia.



Pictura este reprezentativă pentru mai multe versuri din melodia Parabola.
Cei trei oameni duc cu gândul deopotrivă la versurile „We barely remember / Who or what came before this precious moment” (prin felul în care privirile lor reprezentate implicit par să caute confuz un reper), dar și la fragmentul „Be my reminder here that I am not alone in / This body” (prin modul în care corpurile le-au fost contopite în ilustrație).

Imaginea pare împărțită pe două planuri: unul fizic, unde privirea nu apare explicit, dar este sugerată o confuzie; și un plan astral, unde ochii sunt desenați explicit, separați de corp, cu niște expresii ce par a fi curioase.

Astfel, planul astral denotă versurile despre „reamintirea” propriei naturi sfinte și eterne, respectiv de finalul melodiei: „This body holding me reminds me of my own mortality /Embrace this moment, remember / We are eternal, all this pain is an illusion”







Pictura este intens metaforică și insinuează mai multe versuri din melodia Pneuma.
Versurile cele mai sugestive vorbesc despre „masca” din versuri, ce reprezintă metafora corpului fizic prin multitudinea de fațete din ilustrație.

Direcția artistică pare să fi ales mai degrabă reprezentarea versurilor într-un mod abstract. Colajul de măști ale personalității care se destramă sugerează mai mult decât planul fizic din melodie („reach out and beyond this flesh”).

Astfel, laturile psihologice reprezintă un strat adițional față de masca singulară ce apare în versuri („This guise, this mask, this dream”) ca un prag în metamorfozarea ființei la forma sa originală de suflet/suflare („Become Pneuma”) (n.r. greaca veche, Pneuma = suflare ).



Camelia lasă adesea loc interpretării libere, iar pictura de față nu este o excepție. Imaginea poate duce cu gândul la mai multe melodii, precum Bleed sau Dancers to a Discordant System.


Elementele ce par a fi reprezentări abstracte de organe, alături de expresiile faciale îndurerate și capetele distorsionate duc cu gândul la tema principală din , Bleed, adică moartea prin anevrism, conform cu versurile melodiei.

Pe de altă parte, Dancers to a Discordant System este sugerată de cele 3 personaje alipite, care parcă dansează ritualic, dar și de liniile diagonale dimprejurul lor, care contribuie senzației de mișcare într-un cerc. Dansul metaforic din versurile melodiei vorbește despre ignoranța prin care participanții manifestă adorația față de sistemul care îi subjugă.



Pictura este reprezentativă pentru versurile melodiei My Poison Garden, în special pentru „These thoughts inside are getting darker” și „The pain inside I cannot stand/
Losing control, I’m at my wit’s end”

Cele două personaje expresive din pictură par să se afle într-o grădină atipică și sugerează scindarea sinelui care duce o luptă încercând să scape din spirala propriilor gânduri întunecate.

Lipsa controlului este accentuată de sectoarele circulare care par să conducă atenția privitorului înapoi spre centru pentru a nu lăsa loc de scăpare.

Astfel, cele două personaje par să fie atrase de centrul grădinii-„spirale” într-o repetare aparent infinită a unui ciclu vicios ("Don't seem to go away").