Axial Lead – Acvamarinul coroanei metalului Românesc

Flavius-Ciprian Damian1 August 2026

Parteneri

Eu personal văd muzica asemenea unei mări largi, iar genurile acesteia fiind insule de varii forme și mărimi. Ascultătorii mai prolifici pot fi comparați cu niște exploratori, fiecare fiind într-un continuu proces de cartare a mărilor muzicale. Așadar, e timpul să vă spun o poveste din arhipelagul rock-ului românesc.

Adesea mă mai uit la proiectele muzicale din care fac parte membrii ai trupelor pe care deja le ascult. Până acum nu a dat greș metoda aceasta de a descoperi noi orizonturi, iar cel mai recent exemplu de succes este datorat lui Vlad Enescu, fondatorul trupei Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut. Mai exact, este vorba despre trupa veche de prog metal și avant-garde Axial Lead.

Trebuie să recunosc, sunt tot timpul fascinat și întristat când descopăr o trupă cu o discografie mică, dar defunctă (oficial sau neoficial). Astfel mă gândesc la trupe care au făcut un singur material discografic și au dispărut în diferite moduri. Precum Goodbye to Gravity, trupa Axial Lead este victimă a tragediei de la Colectiv din 2015. De asemenea, exact ca GtG, au lăsat în urmă un album de toată minunăția, exact pe gustul meu: metal progresiv și experimental, cu tentă marinărească, formatat ca un album concept.

Muzical albumul impresionează prin schimbări stilistice bruște: de la momente melodice și liniștite până la tehnicalitate puternică. Dacă adăugăm și versurile metaforice și filosofice, avem un material deosebit, foarte bine făcut.

Merită menționat că pentru a aprecia în întregime acest album, am fost nevoit să sap mai adânc, deoarece albumul se extinde la mai mult decât doar mp3-urile și coperta frumos pictată.

Trupa impresionează prin mai multe detalii atașate acestui LP.

Titlurile pieselor formează un poem scurt, iar pe pagina de Bandcamp a trupei cât și pe social media se pot găsi ilustrații incredibile și fragmente ce descriu povestea albumului. De fapt, fiecare piesă are atașată câte una din aceste elemente. Aș dori să analizez astfel, povestea și semnificația piesei finale, în contextul mai mare al albumului (dacă nu doriți spoilere, mergeți și ascultați).

Axial Lead – ”to happen.”

“As the city lit up in flames, the waters around started to boil and rose
to the sky, forming dense clouds. The storm had finally arrived, and 
with a single giant wave, it laid waste to my plans, my revenge, my last 
purpose, but also the city and everyone in it, except for me, and I felt 
my memories were slipping away as I lay there, on a crude
life-preserver assembled by chance.”

Ca o concluzie a albumului, această piesă subliniază apogeul corupției morale a personajului principal, prizonierul. Procesul decăderii începe cu evitarea judecății lui Lorelei (Piesa 3), continuă cu dispariția fricii după moartea melcului (P5) până la detașarea completă de umanitate (P8), iar apoi culminează cu ordonarea arderii orașului împreună cu toți cetățenii săi (P10). Astfel, albumul ne arată cum prizonierul nostru este complet consumat de dorința de răzbunare.

Totuși, soarta lui nu e una a satisfacției, întrucât acțiunile sale au dus la scufundarea completă a orașului Salva D’or, iar furtuna a spălat toate eforturile lui. Valurile înghit orașul, iar el ajunge din nou pe o plută improvizată, memoriile, precum la începutul poveștii (P1), lucru ce arată o recurență evidentă a evenimentelor din album și chiar o posibilă ciclicitate.

Acest final al albumului oferă interpretabilitate poveștii, iar structura prezentată ne lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri: Oare se repetă din nou și din nou evenimentele? Personajul nostru este blestemat să repete acțiunile sale fără a-și aminti ciclul anterior? Poate scăpa din lanțurile ce țin roata sorții în permanentă mișcare?

Nu vom ști cu siguranță răspunsurile acestor întrebări, dar totuși este un exercițiu interesant de imaginație. Încheierea poveștii prin revenirea la starea inițială a personajului poate sugera cât de inutilă e încercarea de a evita propria soartă, în special prin a o lua pe o potecă spre malefic și răzbunare oarbă.

Doresc să invoc un citat dintr-un serial drag mie:

”One often meets his destiny on the path to avoid it”

Piesa și albumul se încheie astfel cu un vers repetat în limba română (n.r. care poate fi doar ascultat în ultimele 30 de secunde): ”Să nu te oprești până nu găsești locul unde soarele răsare.”, ce sugerează că, în timpuri grele, perseverența dă cale în final vremurilor bune. De asemenea, versul aduce aluzie și la eliberarea dintr-un posibil ciclu infinit al repetării greșelilor din poveste.

Axial Lead au construit astfel un tablou al acestei călătorii în interiorul psihicului uman, ce se dezvoltă odată cu explorarea lumii fantastice a orașului Salva D’or. Putem doar să ne imaginăm cum ar suna un al doilea material din partea acestor artiști ambițioși pentru că, precum prizonierului din album, nici soarta trupei nu a fost cea mai îngăduitoare.

Dacă voi vedea totuși în viitor un efort artistic nou din partea lor sau o lansare fizică a acestui album, voi fi mai mult decât încântat. Sper totuși că versul ce încheie albumul va reprezenta viitorul trupei să își găsească locul unde soarele le răsare. Iar dacă și pe tine te pasionează prog-ul sau albumele neconvenționale, ”of infamous credentials” este ce trebuie.