Ne amintim de trupa franceză Alcest a revenit la Quantic pe 28 Octombrie 2024 în concertul special din turneul lor de promovare al celui mai recent album, “Les Chants de l’Aurore”.
Albumul
Pionierii genului muzical blackgaze au lansat în Iulie 2024 albumul “Les Chants de l’Aurore” după o pauza de 5 ani, timp în care Neige (vocal+chitară) a trecut printr-un blocaj creativ (Guitar World). Două piese de pe album, “L’Envol” și “Flamme Jumelle”, au fost lansate inițial separat, în primele luni ale anului ca și singles, ca mai apoi sa fie incluse în album. Conceptul albumului este călătoria către regăsirea de sine – temă inspirată de trăirile lui Neige în perioada sa mai puțin creativă – susținută de motive filosofice precum esența spirituală a ființei umane, ca un motiv recurent al discografiei Alcest
Concertul
Trebuie să prefațez acest concert zicând că m-am dus fără să ascult cea mai recentă lansare înainte. Astfel, pot spune despre concert că a fost șansa Alcest de a-mi vinde albumul și sincer, nu m-au dezamăgit.
Concertul a început cu primele două melodii de pe ultimul album – “Komorebi” și “L’Envol” – piese care mie mi s-au părut mult mai light în sunet și concept decât melodiile penultimului album, ”Protection”. Dintre piesele noi mi-a atras atenția “Amethyste” prin construcția liniei melodice și a riff-ului principal care m-au dus cu gândul la o poveste poate puțin mai dramatică în comparație cu restul albumului. Mai exact, povestea vorbește despre pierderea propriei esențe și căutarea disperată a locului care se poate simți ca un “acasă”. Setlist-ul divers a inclus, de asemenea, și melodii de pe albume mai vechi precum “Souvenirs d’un autre monde”(2007) si “Écailles de lune – Part 2”(2010).
Așa cum ne-au obișnuit la concertele anterioare, Alcest au adus o atmosferă cum nu prea întâlnești la un concert de rock sau metal, ci mai degrabă o trăire care se simte ca un ritual de vindecare. Pe parcursul melodiilor, mesajul și emoțiile se reflectau în mulțime prin liniștea deplină, iar abia între piese, publicul parcă ieșea din transă cu un val puternic de aplauze.
Sunetul Alcest din Quantic
Este mereu o surpriză plăcută să văd cât de mult se apropie performanța lor de pe scena cu cea din studio: vocea lui Neige este stabilă pe toată durata melodiilor, adică deopotrivă când își folosește vocea clară sau shriek-ul (n.r. distorsul vocal) specific black metal-ului. Luminile și sonorizarea bună au complementat performanța artiștilor, în special a lui Neige, care pe scenă se arăta cumva timid, și foarte visător. Alcest reprezintă întru totul ceea ce transmit prin muzica lor: o tranziție către lumi îndepărtate, peste albastrul oceanului și verdele pădurii, undeva într-o libertate deplină în supranatural.
Astfel, eu nu cred că aș mai putea numi spectacolul Alcest doar un simplu concert, ci o experiență. Indiferent dacă știi sau nu setlist-ul, cât timp poți aprecia o melodie care te duce pe tărâmuri intangibile, dincolo de bariere lingvistice, zic ca merită văzuți live. Puncte bonus dacă înțelegi franceză și, eventual, japoneză.
Alcest – “Améthyste”
Cum am menționat mai sus, melodia care mi-a atras atenția și pe care eu o consider reprezentativă albumului este “Améthyste”. Aceasta cuprinde filosofia cum că spiritul ființei umane este mai presus de lumea pe care o cunoaște, cu o proveniență dintr-o lume aparte și cu un caracter nemuritor, care se află într-o continuă călătorie.
Corps éperdus
Échoues sur Terre
Un pied toujours
Dans les hauteurs
Visiteurs célestes
Privés de leur
Moitié disparue
Interpretare
Corpul uman este cheia doar către lumea actuală, Pământul, dar totodată ține cumva blocat între lumi spiritul care este dornic de o căutare continuă a originii sale. “Corps éperdus” -aici “éperdus” poate avea mai multe nuanțe, precum disperate sau franatice, date fiind pe lângă sensul literal, pierdute. Corpuri pierdute (sau disperate), blocate pe pamant (“Échoues sur Terre”)… (“Visiteurs célestes”) – ideea de “vizitatori” subliniază obstacolul enorm pe care corpul îl pune între spirit și ascensiunea către o altă lume
Desir d'une réalité autre Où la nuit comme le jour La lumiere inonde Où des creatures Muettes et enigmatiques Gardent les ames vagabondes
Interpretare
Din cauza neputinței de a părăsi pământul, spiritul poate doar să își dorească și imagineze „cealaltă realitate”, cât de luminoasă este natura acolo și ce fel de entități se află în acele lumi intangibile, de dincolo. În a doua parte a strofei se pune accent pe “creaturile” care, indiferent de cât de misterioase sunt, conferă siguranță sufletului care se aventurează în lumină
J'aimerais que tu puisses
Me dire d'où je veins
Je l'ai demande autrefois
Aux monts et aux riveres
J’ai toujours su au fond de moi
Que je venais de très loin
Et qu’en essence nous sommes tous
Des êtres immortels
Interpretare
Indiferent de câte răspunsuri poate să caute, sufletul cumva mereu știe că este mai mult decât ce arăta pe pământ, știe că originea lui este una îndepărtată și știe că este legat de o existență eternă. Ultima parte a melodiei pune accent pe intuiția concretă a spiritului după o veșnicie de umblat între lumi în căutarea unui răspuns la întrebarea “De unde sunt?”. Răspunsul este unul vag, îndepărtat, însă apare o realizare și mai mare: sufletul este nemuritor
Alcest este, până la urmă, o experiență, unde muzica și mesajul ei te trimit pe tărâmuri nepământești iar concertele sunt ca o celebrare a creativității și frumosului din natura umană. Cred că Alcest sunt unul dintre cele mai bune exemple unde muzica este mai puternică decât bariera lingvistică.









