Cronica Burning Bridges #3
Day 2
Sâmbătă și duminică seara, 28, respectiv 29 martie, a avut loc a treia ediție Burning Bridges în Club Expirat din București. Un eveniment dedicat distrugerii barierelor impuse mai mult sau mai puțin intenționat de-a lungul vremii.
Ziua doi s-a situat la antipozi față de prima din punct de vedere al energiei și al brutalității muzicale, însă ce a rămas constant a fost publicul. La fel de numeros, dacă nu chiar mai numeros, dar mai ales cu acel vibe pozitiv, pregătit de distracție. În primă fază, părea că publicul va fi mai puțin numeros; primul gând era că majoritatea vor avea muncă a doua zi, însă surpriza plăcută a făcut ca, după prima piesă, locul să se umple așa cum eram obișnuiți. Dacă prima seară a fost pe jumătate dominată de aerul boem, a doua seară nu a mai avut loc pentru drăgălăşenii.
Scena Burning Bridges a fost abuzată
Immemorial
Prima trupă a acestei seri a fost Immemorial, o trupă de hardcore și beatdown sincer și fără scrupule din Constanța. Immemorial a venit pe scenă cum vine un șut spre gură din prima secundă. Nu au așteptat nicio secundă de acomodare, ci au pornit scandalul direct. Specificul sound-ului lor este reprezentat prin ritmurile sacadate și timpii segmentați, care adaugă greutate produsului final. Această greutate a fost completată de strigătele nervoase pline de disperare prin intermediul cărora trupa a transmis un mesaj clar: „concertele astea nu sunt întâmplătoare, sunt pentru incluziune și împotriva discriminării de orice fel”.
Follow Immemorial: Instagram
Vandaal
A doua trupă a serii a fost Vandaal, cea mai hardcore trupă care nu este hardcore. Vandaal nu sunt străini redacției noastre (vezi aici). Din nou am avut parte de un început abrupt, direct în haos și energie de necontrolat; actul lor a fost scurt și la obiect, autodescris drept „cel mai greu setlist de până acum”, dar, cu toate acestea, a conținut atât material deja cunoscut, cât și material nou. Nefiind prima dată când am văzut Vandaal pe scena Expirat, pare că acea scenă a fost construită deodată cu nașterea trupei, pentru că sunt o pereche ideală.
Follow Vandaal: Instagram
SSZPIRIT
Următorul act al serii a exemplificat unul dintre scopurile de bază ale Burning Bridges, și anume diversitatea muzicală și includerea genurilor diferite în aceleași cadre comune. SSZPIRIT a schimbat paradigma și a adus un sound diferit pe scenă. Actul de dirty south rap a fost realizat de două elemente: o singură voce cu un beat pe spate. Beat-urile au fost asigurate chiar de Desvalido, omul din spatele evenimentului, fiind pentru acest act omul din spatele platanelor. SSZPIRIT a arătat că un singur om poate controla întregul public, lucru realizat într-un mod absolut onorabil. Având refrene catchy, a acaparat cu ușurință publicul, care nu a ezitat să se implice scandând cu artistul. Caracterizarea SSZPIRIT se poate face printr-un cuvânt care, în cazul lui și al genului abordat, este un compliment cu toată intenția de compliment în spate: jegos.
Follow SSZPIRIT: Instagram
Pârnaie
Publicul părea că nu dă niciun semn de oboseală, ceea ce era fix lucrul de care avea nevoie trupa Pârnaie. O altă trupă care a mai apărut pe site-ul redacției noastre (vezi aici). Se pare că Pârnaie este altă trupă care, ușor, ușor, dezvoltă un cult. Pentru că, din diverse cauze, trupa a fost nevoită să facă un scurt line check și apoi să părăsească scena.
Deși au spus explicit că actul nu a început încă, publicului nu îi păsa și se bucura ca și când prestația ar fi început propriu-zis. Ba mai mult, în momentele dintre acte, pe fundal a fost lăsată muzică rap. Publicul abil a profitat de ocazie și, la un moment dat, pe beat-ul piesei, scanda: PÂRNAIE, PÂRNAIE!. Dacă Immemorial și Vandaal dăduseră deja startul dansului și pit-urilor, Pârnaie a dat imediat startul stage dive-ului, pentru că, îndată ce au început, au venit ca tancul cu șenilele peste public, mai ales peste cei nepregătiți sau prea relaxați.
Follow Parnaie: Facebook
Tourist
Când te apropii de un sfârșit, uneori simți o melancolie prematură, ca de sărbători, când te bucuri de cadouri și de momentele cu familia, dar undeva ascuns e și un sentiment de tristețe pentru că ești conștient că se va sfârși la un moment dat. Acela era sentimentul meu așteptând să înceapă Tourist. Dar nu simțeam acel sentiment din cauza a ceea ce văzusem deja, ci datorită a ceea ce avea să urmeze… Are sens? O să ne prefacem că da și că am fost influențat de viitor. Pare vag, dar nu este vina mea, este vina celor din Tourist pentru că m-au deranjat teribil, nu la propriu, ci la figurat.
Sound-ul Tourist dintotdeauna a fost unul cu greutate și, văzându-i deja de câteva ori bune, credeam că știam la ce să mă aștept. Însă, după o pauză în care și-au văzut de lucrurile personale, Tourist au revenit cu un sunet atât de greu, tipic genului lor melodic hardcore abordat, susținut de note lungi care formau un ecou continuu. Tourist împart coroana regalității din underground-ul românesc împreună cu Take No More, fiind cele mai recognoscibile nume din domeniu, chiar dacă nici unii, nici ceilalți nu și-ar însuși acea coroană pe deplin.
Single-uri noi, membri vechi și public unit
Cu ocazia lansării celui mai recent single, „Denial”, trupa l-a avut pe scenă alături de ei și pe vocalistul lor inițial, Mihai Parichișanu. Nu a fost niciun moment nevoie de vreun exces de voce, întrucât Tourist a reușit să unească toată sala într-o singură voce. Dar înapoi la angoasă… Tot nu pot înțelege ce s-a întâmplat și am să mai insist puțin pe acest subiect. Aparent nu am fost singurul, pentru că au mai existat păreri similare ale celor care au fost la fel de mișcați. A fost rău, a fost trist, a fost emoționant, a fost greu – toate exprimate admirativ.
Follow Tourist: Facebook
Take No More
Trupa care a închis această ediție a fost, deloc surprinzător dată fiind organizarea, Take No More. TNM este prima trupă a noului val de hardcore, trupa cu care a început ceea ce în ziua de azi a devenit un adevărat curent.
De departe, în timpul prestației TNM, în public a fost cea mai multă mișcare. Părea că publicul a fost însă împărțit în două: pe de o parte, unii oameni au obosit și chiar s-au retras, însă, pe cealaltă parte, cei care au rămas să danseze pare că au concentrat fiecare ultimă fărâmă de energie rămasă în corp în acest ultim set al serii.
Sound-ul Take No More înseamnă instrumental hardcore clasic, ritm bouncy, „traforaje” și groove, percuție alertă și bass puternic, complementate de o voce care fuge – la fel de mult precum dansează publicul – de la scream la ocazionalele pig squeals.
Piese noi și nostalgie
Cu această ocazie au introdus și o piesă nouă, „Condition: Empathy” (să-mi fie cu iertare dacă nu am ținut bine minte). Ideea din spatele piesei este minunată: „În viață nu poți fi imparțial! E greu să faci alegerea potrivită, dar trebuie să alegi totuși o tabără și doar împreună, uniți, avem putere”.
Pentru ultima piesă, trupa a primit un boost de forțe de la Hashu, vocalistul Vandaal, dar și din partea lui Mihai Parichișanu, care s-a întors pe scenă pentru că Mihai nu a fost doar membru fondator Tourist, ci înainte a fost și membru fondator Take No More. Știind istoriile trupelor, sfârșitul setului a părut o închidere full circle care a adus și un iz de nostalgie în aerul în care deja plutea energia lăsată în urmă de publicul consumat de bunăvoie și cu zâmbetul pe buze.
Follow Take No More: Facebook
Finalul serii
La finalul serii a avut loc și un anunț așteptat de mulți. Această ediție a purtat numele de Burning Bridges #3, nu Burning Bridges 2026; acest fapt nu este întâmplător, ci cu această ocazie a fost anunțată și următoarea ediție: „Va urma o ediție 4? Cu siguranță, în toamnă! O nouă locație? Posibil. Trupe internaționale? Confirmate!”.
Trebuie menționat, în final, încă un element care a făcut Burning Bridges să aibă succesul avut: seturile scurte. Fiind destul de multe trupe și care mai ales abordează sound-uri diferite, faptul că seturile au fost mai scurte a ajutat enorm pentru că a păstrat atmosfera fresh și antrenantă.
A spune că Burning Bridges #3 a fost un succes ar fi un understatement. Fiind unul dintre puținele evenimente DIY dedicate exclusiv underground-ului, acesta reprezintă o speranță că inițiativele similare pot lua formă și pot continua pentru o evoluție a acestei scene pe care o iubim și la care cu drag luăm parte cu fiecare ocazie.
Această ediție a părut că a ales să aibă două zile complementare, prima pe „light mode”, iar a doua pe „dark mode”, fapt care este foarte interesant ținând cont că paleta de culori specifică event-ului este alb și negru.
În final, vă îndemnăm să susțineți scena, trupele preferate la show-uri, online, prin merch, redacțiile și publicațiile preferate care le notează activitatea, la fel în online, prin comentarii și distribuiri, pentru că, așa cum am auzit la Burning Bridges, „împreună, uniți, avem putere”.
Vă invităm, de asemenea, să ne urmăriți și pe canalul de YouTube, unde urmează să lansăm primul interviu cu Juan Desvalido, organizatorul Burning Bridges.
Așteptăm acum ediția #4!!!
