Pârnaie – tancul Punk Apocalypse
După Brainwasher, pe direcția punk s-a călcat accelerația peste maxim, până la hardcore, cu tancul acestei seri: Pârnaie. O trupă de hardcore punk care nu poartă mănuși, nu se menajează nici pe sine, dar nici pe cei vizați de piesele lor, fie ei din public sau inspirații țintite.
O să îi descriem puțin în maniera versurilor acestora: Pârnaie nu au jenă, nu au rețineri și cântă cu forță. Pârnaie are elemente metal, Pârnaie este tanc, Pârnaie e efectiv brutal. Brutal în sensul în care poate fi un adevăr scuipat în față, pentru că asta este senzația pe care băieții o transmit. Muzica lor este o mână înfiptă în gât care te forțează să asculți ceea ce trupa îți scuipă drept adevăr în față.
(n.r. De asemenea, se apropie și evenimentul nostru din 20 martie, Chapel of Rust. Nu ratați biletele la prețul early bird, prin iabilet.ro! )
Cu toate acestea, băieții pot fi și metaforici, nu doar direcți. Au mesaje sociale despre viața în București, greutățile care vin la pachet, dar și probleme generale, precum pericolul celui de-al Treilea Război Mondial sau teme ascunse de ochiul public, precum excesul de microplastic, pentru care îi parafrzăm: Zi de zi consumați microplastic, veți face copii care și ei vor consuma microplastic.
Inegalitatea socială și lipsa de echitabilitate
Pârnaie abordează o temă des întâlnită în punk, și anume inegalitatea socială și lipsa de echitabilitate: Pupă-ți mama și soția / Ia-ți adio de la frați / Că te duci să mori ca prostu’ / Pentru guvernanți ratați // Pentru copiii lor cu yachturi / Care de mult au fugit / Pentru averile furate / Pe care tu le-ai muncit.
Războiul nu este astfel al lor sau al nostru, ci al celor ce-l comandă, iar în timp ce unii, care nu au de ales, îl poartă, alții fug și se relaxează.
Plec de la muncă, sunt în metrou / Am stat 12 ore și tremur de somn / Abia aștept să mă arunc în pat / Că mâine o să am altă zi de căcat // Cu 3000 de lei nu poți să trăiești / Apa, întreținerea și gazu’ să plătești // 2 ani de școală, încă 4 facultate / Nu-mi permit să-mi iau nimic, nici măcar în rate. Pârnaie cântă despre o realitate crudă și nu se feresc să spună lucrurilor pe nume. Nedreptatea arată diferit în funcție de unghiul din care privești, însă unghiul lor este unul limpede și frustrant, care îi face să urle și să se răzvrătească împotriva oricui consideră ei că este vinovat.
Nimic greșit
Plec de la muncă, sunt în metrou
Am stat 12 ore și tremur de somn
Abia aștept să mă arunc în pat
Că mâine o să am altă zi de căcat
Cu 3000 de lei nu poți să trăiești
Apa, întreținerea și gazu’ să plătești
Cu 3000 de lei nu poți să trăiești
Apa, întreținerea și gazu’ să plătești
12 ani de școală, încă 4 facultate
Nu-mi permit să-mi iau nimic, nici măcar în rate
12 ani de școală, încă 4 facultate
Nu-mi permit să-mi iau nimic, nici măcar în rate
Plec de la muncă, sunt în metrou
Am stat 12 ore și tremur de somn
Abia aștept să mă arunc în pat
Că mâine o să am altă zi de căcat
Cu 3000 de lei nu poți să trăiești
Apa, întreținerea și gazu’ să plătești
Cu 3000 de lei nu poți să trăiești
Apa, întreținerea și gazu’ să plătești
12 ani de școală, încă 4 facultate
Nu-mi permit să-mi iau nimic, nici măcar în rate
12 ani de școală, încă 4 facultate
Nu-mi permit să-mi iau nimic, nici măcar în rate
Și n-am făcut nimic greșit…
Și n-am făcut nimic greșit…
Și n-am făcut nimic greșit…
Și n-am făcut nimic greșit…
Indiferent de idei, abordări, prestații vechi sau ocazii noi, un lucru e cert: Pârnaie este o mașinărie de nervi care erupe cu fiecare ocazie și o voce puternică a tinerilor ce se distrează la subsol.
Follow Parnaie:
YouTube
Spotify
Instagram
Facebook
George „Maggot” Roșca
Redactor THRASH METAL LYRICS READ
