A trecut ceva vreme de la Prog Day, însă Cosmin Lupu se află încă proaspăt în memoria noastră cu Everestul urcat la evenimentul găzduit de Cavalleria Events! După Calyces, care ne-au introdus lin în oniric, Cosmin Lupu a venit cu energie să continue cele începute de greci.
EP-ul Everest, lansat chiar în seara Prog Day este un epitom al complexității imaginației lui. Am rămas impresionat de felul în care s-a împlinit visul lui Cosmin de la 17 ani, prin versatilitatea și virtuozitatea sa muzicală de la 37, cu care ne-a trecut printr-o varietate de stări. Pe scurt, materialul reprezintă un sincretism stilistic, ce îmbină unic de la elemente corale și simfonice (pe backing track), până la influențe japoneze tradiționale, iar apoi gospel și funk – toate acestea deasupra unui eșafodaj de formule mai mult sau mai puțin familiare de progressive.
Deși versurile au lipsit (în afară de melodia Light as a Feather/Heavy as a Hammer), muzica ne-a vorbit dincolo de cuvinte. Pentru mine, aventura oniric-instrumentală a constat senzații ce porneau de la hotărâre, până la plutire, prin înălțare.
Concret, TranceDjent – un joc sonor de cuvinte și de fraze muzicale a fost o transă djent care transcende tărâmul verbal și este totodată melodia care a adus hotărârea de la deschiderea energică a setului lui Cosmin Lupu. Hotărâre, alăturată cu feeling-ul înălțător al vocilor de acompaniemant. Cam așa a fost prima melodie, care mi-a adus pe alocuri vibes de Animals as Leaders, alături de Hang in there.
Piesele precum Hang in there și To feel is to be alive m-au dus cu gândul că levitez sau visez lucid. Nu doar tonurile eterice de chitară au contribuit la senzația de plutire și de vis lucid – dar în sine, întregul ansamblu care include și instrumentele tematice, alături de ambianțele care completează atent fondul melodic.
De cele mai multe ori, un EP cu așa complexitate, nu e munca unui singur om – ceea ce înseamnă că, dincolo de virtuozitatea și rafinamentul compozițional, a fost vorba și de aptitudini interumane pentru găsirea colaboritorilor potriviți și conlucrarea cu ei – adică un proces interdiscilplinar îndelungat, pe parcursul multor ani (nu doar de la demararea propriu-zisă a creației, alegerea echipei și finalizarea produsului care a durat 4 ani, dar și pentru procesul de acumulare a experiențelor din spate, care au modelat conceptul până la șlefuire).
Ca atare, EP-ul merita un spectacol și o execuție pe măsură. Drept dovadă, printre invitați s-au numărat muzicieni aparte, precum: Sebastian Burneci la trompetă, Florin Giuglea la chitară și Kodama Daiko, trupa de Taiko (n.r. percuție japoneză) a Centrului de Studii Româno-Japoneze Angela Hondru (la melodiile A tap on the shoulder și The gospel of leaving home).
Astfel, Cosmin Lupu chiar a urcat Everestul pe scena Quantic.
Iar dincolo de Everestul pe care l-a urcat pe scena Quantic, Cosmin Lupu mai are 15 melodii ce urmează lansate și un proiect didactic pe care îl va anunța în august și pe care promite să-l lanseze în toamnă, așa că urmăriți-i activitatea pe:
