Ne place să fim prezenți acolo unde sufletul undergroundului se simte cel mai bine. În micile cluburi ce fac eforturi uriașe să perpetueze genul Metal și să dea posibilitatea trupelor noastre să-și facă simțită prezența.
Unul dintre aceste cluburi este Encore, care, iată, sărbătoresc 8 ani de existență. Și oameni inimoși precum Adrian Sasu pun de un minifestival ENCORE CLUB 8TH. 8 YEARS of RAISING HELL and VOLUME.
Cu ceva timp în urmă urmăream evoluția celor de la Berzerk la un alt festival, destinat stilului punk, împreună cu Robert (Igor) Bencze, colegul meu de redacție.
Acesta dispare brusc de lângă mine. Îl caut. Era la doi metri în fața mea și țopăia. Ș-a abținut cu greu din sărit.
Genul acesta sacadat și cadențat, cu vocea într-un continuu strigăt, asezonată cu dicția specifică rapului nu te lasă indiferent. Pentru cei convertiți, să faci mușchi la abdomen sau la picioare nu-I o noutate. ”Cred că se datorează muzicii lor pe care poți să-ți rupi capu’ în timp ce auzi versurile pe care te simți înțeles.” (Robert Bencze)
Evident, piesa Gust de Fier, a doua din concert, a fost s-a regăsit în repertoriu și de aceea cea mai bună prezentare a acesteia a făcut-o tot colegul meu Robert:
”Melodia Gust de Fier pare să atingă, într-un mod interpretabil, o mulțime de subiecte adiacente unor trăiri viscerale, dar și un joc de cuvinte pentru gustul de fier(e) ca un amar generalizat.
Personal, versurile mă duc într-un mod foarte visceral, cu gândul la un om care a fost înjunghiat, probabil, metaforic pe la spate de niște oameni care i-au fost cândva de-ncredere („M-ai învățat cum e cu oamenii”). Acum, își cere iertare, dar nu neapărat dintr-o părere de rău sau o milă, ci „metaforic” pentru adaptarea oarecum naturală, în ciuda faptului că pentru alți oameni poate fi ceva greu de primit.
„Sunt un cuțit fără mâner
Alunec, simți gustul de fier
Îmi cer iertare că te doare, de azi eu iau, eu nu mai cer
De acum iau, eu nu mai cer
Asta-i pentru momentele în care m-am simțit prizonier
Pentru momentele în care simțeam că mor, simțeam că fierb
M-ai învățat cum e cu oamenii, acum eu mă ofer
Să te-nvăț să te obișnuiești cu gustul ăsta de fier
Vine noaptea, gluga pe cap
Am trecut peste, nu mai stau tripat
Bagă la cap, hardcoreală și rap
Bagă la cap, sunt cianură pe track, trag
Totul cum am învățat,
Că mi-a fost mai bine când te-am ignorat
Construiesc imperiul din asta, am stat
Prea mult pe loc, acum la alergat
Deci dă-i tare
De unde vin eu, regula-i care pe care
Din furnale
Simți lama încinsă cum vine, taie, te doare
Vine noaptea,
Bagabonții stau la pândă
Să te vândă și să vândă
Știu cum se întâmplă
Câine prost latri, crezi că te ajută
Vezi că-ți curg balele, îți iei pumn în tâmplă
Nu mai pun botul, nimeni nu te ascultă
Nu mă mai cobor, de acum doar se urcă
Deci fugi tare
De unde vin eu, regula-i care pe care
Din furnale
Simți lama încinsă cum vine, taie prin carne”
Cred că Gust de fier e o poveste care surprinde evoluția unui om care a pornit din anxietate și, deși își „construiește un imperiu”, pare să nu lase chiar totul înapoi. Schimbarea în mai puternic este subliniată de adaptarea omului care s-a săturat să mai aștepte recunoașterea din partea celorlalți și nu mai este „prizonier” al anxietății („De acum iau, eu nu mai cer”). Fostul „prizonier” acum îi aduce la realitatea dură a trădării și pe cei care încă nu i-au simțit consecințele („Și acum eu mă ofer/Să te-nvăț să te obișnuiești cu gustul ăsta de fier”)”.
Concertul celor de la Berzerk a fost unul explosiv, plin de pasiune pe un fond sonor provenit de la tobar care a avut suplimentar și această sarcină.
A fost susținut de un sunet super profesionist, luminile au făcut treabă bună, atmosfera s-a încălzit repede, susținătorii și-au adus aportul în fața scenei.
Cei 8 ani de existență ai Encore și profesionalismul demonstrat au meritat o asemenea sărbătoare și un asemenea început în forță.
Cătălin Statie
Foto: Ștefan Lupașcu
