Acest site nu se adresează metalistilor. Acest site se adresează celorlalti.
Founded by Cătă 32/62/52
Donează

Exuviath şi-au lansat duminică primul album de studio, intitulat “Contra Mundum”. La Quantic

Cătălin Statie

Parteneri

Titlul se traduce ca "împotriva lumii". Și, de ce nu, împotriva tuturor. Anti! Spped-ul, thrash-ul, loud heavy-ul old-school impune o gândire de nesupunere și o bătălie continuă cu vremurile. The Purge, ultima soluție?

Noi am mai scris despre forța degajată de ei de pe scenă către public. Un public cunoscător și absorbant al stilului.

https://thrashmetal.ro/index.php/2023/01/09/exuviath-in-concert-la-quantic-dark-city-nights-partea-1/

Energia degajată de ei în acea seară a format prin asociere un adevărat oximoron, căci s-a simțit atât susținerea pe care şi-o arată trupele din underground-ul românesc una alteia, cât şi felul în care pasiunea pentru muzică ne aduce împreună.

Exuviath înseamnă:

Radulescu Andrei “Dumbo” – voce

Beznea Mircea – chitara lead

Radu Cătălin – chitara ritm

Constantin Alex – bass

Bobo – tobe

Ne-am bucurat de prezența invitaților Florin Costachiță, Gigi BG şi Diana Dobrică, care au urcat pe scenă atât pentru a interpreta piese de pe noul album Exuviath, cât şi piese îndrăgite de fanii Black Sabbath (“Paranoid”, “N.I.B.”) sau Judas Priest (“Breaking the Law”).

“Contra Mundum” aduce 7 piese heavy metal:

  1. Tattooed Memories
  2. Battlefield in Storm
  3. Live for Now
  4. You Make Me Better
  5. Unknown
  6. The Purge
  7. Vampire

Acestea pot fi ascultate separat sau integral pe pagina oficială de youtube:

https://youtube.com/@exuviath

Concertul a fost un produs Rusidava Management & Psychosounds Music.

Şi vă invit să urmăriți, la finalul articolului, o mică bucățică din atmosfera despre care vă povesteam.

Antonia Biriş

Vizualizări: 2,124
Cătălin Statie

Fondator și Thrash Manager la THRASH METAL LYRICS READ

Acest proiect este susținut de oameni ca tine. Dacă vrei să contribui la dezvoltarea lui, o donație, oricât de mică, face diferența.
Donează

Te-ar putea interesa



Pictura este reprezentativă pentru versurile "I know the pieces fit/ 'Cause I watched them fall away" din melodia Schism.

Piesele de puzzle primesc o interpretare ce decurge natural din contextul melodiei și capătă simbolurile diferitelor religii.

Ideea de schismă este astfel accentuată, pentru că, deși "separate", religiile totuși se "potrivesc" prin esența comună, precum piesele unui puzzle care cândva era complet.

Astfel, pictura ilustrează totodată și versul cu mărturia care arată motivul potrivirii pieselor.







Pictura este reprezentativă pentru versurile „No path to follow”, „Death above life /
It's rising, calling me” și „No path to follow” din melodia Death Above Life. Labirintul materializează condamnarea la o soartă inevitabliă („Trapped inside, condemnation”).

Moartea cu ceasul, materializată cu un craniu de cerb stilizat deasupra labirintului vieții („Death Above Life”), cheamă personajul către singura ieșire care există, către ea. Ceasul sugerează cum întâlnirea finală este doar o chestiune de timp.


În contrast cu imaginea din melodie („The black gods laughing now at me”), răbdarea cu care este ilustrată moartea arată că întâlnirea ei reprezintă o certitudine ironică.




Pictura este reprezentativă pentru versurile „Fear hits like a drug in the veins“, „Spending nights just staring at the wall” și „Yeah, I'm numb, I don't feel nothing at all”.



Stilul viu colorat și ilustrația psihedelică sunt caracteristice Cameliei și în acord cu atmosfera din introducerea melodiei, deși contrastează aparent cu severitatea temei generale a fricii, din versurile care o prezintă prin motive precum adicția și paralizia.



Pictura este reprezentativă pentru mai multe versuri din melodia Parabola.
Cei trei oameni duc cu gândul deopotrivă la versurile „We barely remember / Who or what came before this precious moment” (prin felul în care privirile lor reprezentate implicit par să caute confuz un reper), dar și la fragmentul „Be my reminder here that I am not alone in / This body” (prin modul în care corpurile le-au fost contopite în ilustrație).

Imaginea pare împărțită pe două planuri: unul fizic, unde privirea nu apare explicit, dar este sugerată o confuzie; și un plan astral, unde ochii sunt desenați explicit, separați de corp, cu niște expresii ce par a fi curioase.

Astfel, planul astral denotă versurile despre „reamintirea” propriei naturi sfinte și eterne, respectiv de finalul melodiei: „This body holding me reminds me of my own mortality /Embrace this moment, remember / We are eternal, all this pain is an illusion”







Pictura este intens metaforică și insinuează mai multe versuri din melodia Pneuma.
Versurile cele mai sugestive vorbesc despre „masca” din versuri, ce reprezintă metafora corpului fizic prin multitudinea de fațete din ilustrație.

Direcția artistică pare să fi ales mai degrabă reprezentarea versurilor într-un mod abstract. Colajul de măști ale personalității care se destramă sugerează mai mult decât planul fizic din melodie („reach out and beyond this flesh”).

Astfel, laturile psihologice reprezintă un strat adițional față de masca singulară ce apare în versuri („This guise, this mask, this dream”) ca un prag în metamorfozarea ființei la forma sa originală de suflet/suflare („Become Pneuma”) (n.r. greaca veche, Pneuma = suflare ).



Camelia lasă adesea loc interpretării libere, iar pictura de față nu este o excepție. Imaginea poate duce cu gândul la mai multe melodii, precum Bleed sau Dancers to a Discordant System.


Elementele ce par a fi reprezentări abstracte de organe, alături de expresiile faciale îndurerate și capetele distorsionate duc cu gândul la tema principală din , Bleed, adică moartea prin anevrism, conform cu versurile melodiei.

Pe de altă parte, Dancers to a Discordant System este sugerată de cele 3 personaje alipite, care parcă dansează ritualic, dar și de liniile diagonale dimprejurul lor, care contribuie senzației de mișcare într-un cerc. Dansul metaforic din versurile melodiei vorbește despre ignoranța prin care participanții manifestă adorația față de sistemul care îi subjugă.