
PH: Ștefan Lupașcu
Pe 7 noiembrie, Machiavellian God au urcat pe scena clubului Encore din București pentru ultimul lor concert din 2026. Atmosfera a fost exact cea la care te aștepți de la un show local bine închegat: un amestec fain de prieteni veniți să-i susțină și oameni care chiar le ascultă muzica și știu piesele.
Seara a pornit cu Into the Abyss, piesă care deschide și ultimul lor material, setând tonul concertului. Un detaliu interesant din setlist a fost includerea din nou a melodiei Warp of Ire; o piesă de pe viitorul album care îi are ca invitați pe Ella Zlotos și pe Sakis Tolis (Rotting Christ), dar care a funcționat foarte bine și în formula de scenă a trupei.
Dincolo de partea muzicală, au fost câteva momente care au făcut prestația mai relaxată și mai apropiată de public; vocalistul a dus tot concertul cap-coadă în ciuda unei viroze. Sincer, dacă nu ar fi menționat el asta, nu s-ar fi simțit deloc în voce sau în energie, ba chiar a profitat de moment pentru o glumă cu sala, invitând publicul să vină mai aproape de scenă imediat după ce a anunțat că e răcit.
Un alt moment de bun-simț a fost între piese, când trupa a ținut să-i ureze bun venit „noului membru” al formației, făcând referire la sunetistul clubului Encore. Un gest simplu, dar rar, prin care au recunoscut public munca din spatele butoanelor.
Spre final, băieții au venit și cu o veste bună pentru cei prezenți, aceștia anunțând, în sfârșit, perioada în care se va lansa noul album, și anume în primăvară. Finalul serii a venit previzibil, dar exact cum trebuia, cu The Burden of Existence, piesa care a închis atât concertul, cât și sezonul lor de cântări pe anul acesta.
Un concert onest, fără pretenții, care a arătat o trupă în formă și pregătită pentru următorul capitol.
Dar până când o să auzim și versurile acestui nou capitol, rămânem cu reperele de pe albumul anterior.
Into the Abyss
Amidst the chaos, endless night, I seek the light
Shadows lengthen, gripping me with fright
Drowning in a sea of despair, in a never-ending fight
Courage dwindles, dwindles my might
Lost in the labyrinth of my own twisted mind
Chains of fear bind my soul, reality unkind
To the past I am confined, the future maligned
In this existential grind, solace I yearn to find
Versurile conturează o stare de blocaj interior, în care lupta cu propriile frici și presiunea trecutului lasă puțin loc pentru speranță. Nu există o rezolvare comodă în aceste rânduri, ci mai degrabă o radiografie lucidă a unei căutări continue după liniște.
Urmăriți și ascultați Machiavellian God pe:













