Acest site nu se adresează metalistilor. Acest site se adresează celorlalti.
Founded by Cătă 32/62/52
Donează

Megadeth. Life In Hell. Chapter IV. Album : The Sick, The Dying… And The Dead!

Cătălin Statie

Parteneri

Continuăm să disecăm versurile pieselor celui mai recent album al celor de la Megadeth. Concepția și versurile aparțin lui Dave Mustain, iar muzica lui Dirk Verbeuren.

Life In Hell este al doilea single de pe cel de-al șaisprezecelea album de studio al lui Megadeth, The Sick, the Dying… and the Dead!.

Despre însemnătatea muzicii și versurilor sale, Mustaine spune că el scrie „ca un povestitor.” „Nu le spun oamenilor ce să gândească. Ascultătorii trebuie să decidă pentru ei și știu foarte clar că dacă mă chinui foarte mult cu versurile, voi da greș” (RockFM)

Piesa se cheamă LIFE IN HELL, Viața în Iad

”Prins, am fost prins dinou cu mâna în sac

Nu ești de încredere, născut pentru a eșua, niciodată nu vei câștiga

Ești corupt, stai în fața noastră condamnat

Atât de neajustat la lumea în care trăim și murim

 

 Spion versus spion, nu vei avea niciodată prieteni

Tu negi, adevărul unde ai fost

Ești prins, iar apoi jocul „datu cu vina„ începe

  

Câteva pahare și apoi te simți OK

Câteva pastile fac lumea să dispară

Ce naiba, vei muri oricum, deci vei spune…

 

 Sunt o boală, și sunt dependent de mine

Eu sunt tot ce am nevoie, Voi trăi și voi muri….în iad

 

 Numai un bou ar face ce ai făcut tu

Tu minți, tu furi și păcălești pe toți

Când ești făcând cea mai perversă faptă a ta

Ceri în fața curții imunitate diplomatică

 

Poți fi fluent în pledoaria ta convingătoare

Dar de fiecare dată când fumul trece, un alt corp e acolo

Ai avut mai mult decât ce ți se cuvine cu sfaturile tale bune

Nu mai e nimic de spus, decât „ia-ți o viață„

  

Fețele lor îți bântuie visele în fiecare noapte

Când devine de nesuportat, în inelul tău e cianidă

Acum totul se disipă, și te duci ca o fantomă pe alt tărâm

Diavolul spune, „bun venit în iad, voi fi gazda ta„

  

Nu a mai rămas nici un motiv să-ți iei rămas bun

Nu mai e nici un motiv să trăiești sau să mori

Judecata așteaptă, e capătul liniei

 

Existența ta și jocul ăsta răsucit

Definiția unui criminal nebun

Nu durează mult până o mai faci odată, vei vedea!

 

Sunt o boală (viață în iad)

Eu sunt tot de ceea ce am nevoie (moarte în iad)”

 

Câteva versuri pentru revanșa noastră. Corupția lor…viața noastră în iad.

Thrash Metal!

Cătălin Statie

 

Vizualizări: 1,159
Cătălin Statie

Fondator și Thrash Manager la THRASH METAL LYRICS READ

Acest proiect este susținut de oameni ca tine. Dacă vrei să contribui la dezvoltarea lui, o donație, oricât de mică, face diferența.
Donează

Te-ar putea interesa



Pictura este reprezentativă pentru versurile "I know the pieces fit/ 'Cause I watched them fall away" din melodia Schism.

Piesele de puzzle primesc o interpretare ce decurge natural din contextul melodiei și capătă simbolurile diferitelor religii.

Ideea de schismă este astfel accentuată, pentru că, deși "separate", religiile totuși se "potrivesc" prin esența comună, precum piesele unui puzzle care cândva era complet.

Astfel, pictura ilustrează totodată și versul cu mărturia care arată motivul potrivirii pieselor.







Pictura este reprezentativă pentru versurile „No path to follow”, „Death above life /
It's rising, calling me” și „No path to follow” din melodia Death Above Life. Labirintul materializează condamnarea la o soartă inevitabliă („Trapped inside, condemnation”).

Moartea cu ceasul, materializată cu un craniu de cerb stilizat deasupra labirintului vieții („Death Above Life”), cheamă personajul către singura ieșire care există, către ea. Ceasul sugerează cum întâlnirea finală este doar o chestiune de timp.


În contrast cu imaginea din melodie („The black gods laughing now at me”), răbdarea cu care este ilustrată moartea arată că întâlnirea ei reprezintă o certitudine ironică.




Pictura este reprezentativă pentru versurile „Fear hits like a drug in the veins“, „Spending nights just staring at the wall” și „Yeah, I'm numb, I don't feel nothing at all”.



Stilul viu colorat și ilustrația psihedelică sunt caracteristice Cameliei și în acord cu atmosfera din introducerea melodiei, deși contrastează aparent cu severitatea temei generale a fricii, din versurile care o prezintă prin motive precum adicția și paralizia.



Pictura este reprezentativă pentru mai multe versuri din melodia Parabola.
Cei trei oameni duc cu gândul deopotrivă la versurile „We barely remember / Who or what came before this precious moment” (prin felul în care privirile lor reprezentate implicit par să caute confuz un reper), dar și la fragmentul „Be my reminder here that I am not alone in / This body” (prin modul în care corpurile le-au fost contopite în ilustrație).

Imaginea pare împărțită pe două planuri: unul fizic, unde privirea nu apare explicit, dar este sugerată o confuzie; și un plan astral, unde ochii sunt desenați explicit, separați de corp, cu niște expresii ce par a fi curioase.

Astfel, planul astral denotă versurile despre „reamintirea” propriei naturi sfinte și eterne, respectiv de finalul melodiei: „This body holding me reminds me of my own mortality /Embrace this moment, remember / We are eternal, all this pain is an illusion”







Pictura este intens metaforică și insinuează mai multe versuri din melodia Pneuma.
Versurile cele mai sugestive vorbesc despre „masca” din versuri, ce reprezintă metafora corpului fizic prin multitudinea de fațete din ilustrație.

Direcția artistică pare să fi ales mai degrabă reprezentarea versurilor într-un mod abstract. Colajul de măști ale personalității care se destramă sugerează mai mult decât planul fizic din melodie („reach out and beyond this flesh”).

Astfel, laturile psihologice reprezintă un strat adițional față de masca singulară ce apare în versuri („This guise, this mask, this dream”) ca un prag în metamorfozarea ființei la forma sa originală de suflet/suflare („Become Pneuma”) (n.r. greaca veche, Pneuma = suflare ).



Camelia lasă adesea loc interpretării libere, iar pictura de față nu este o excepție. Imaginea poate duce cu gândul la mai multe melodii, precum Bleed sau Dancers to a Discordant System.


Elementele ce par a fi reprezentări abstracte de organe, alături de expresiile faciale îndurerate și capetele distorsionate duc cu gândul la tema principală din , Bleed, adică moartea prin anevrism, conform cu versurile melodiei.

Pe de altă parte, Dancers to a Discordant System este sugerată de cele 3 personaje alipite, care parcă dansează ritualic, dar și de liniile diagonale dimprejurul lor, care contribuie senzației de mișcare într-un cerc. Dansul metaforic din versurile melodiei vorbește despre ignoranța prin care participanții manifestă adorația față de sistemul care îi subjugă.