Motto: De când a apărut la începutul anilor 80”, thrash metalul a fost întotdeauna genul cel mai de încredere al metalului. Stilurile vin și pleacă, trupele se ridică apoi cad, dar la sfârșitul zilei cu toții, vrem riff-uri rapide și versuri despre demoni ai armelor, care să ne facă să fluturăm din cap ca psihopații.
De fapt, noi suntem de părere că thrash-ul e un gen de metal la care toți și-l imaginează atunci când se gândesc la o bandă adevărată de heavy metal. Bucurați-vă cât vreți dragi prieteni de nu-metal sau alte chestii progresiste, dar la final tot fugiți înapoi când auziți Slayer în difuzoare :D.
Acestea fiind zise, thrash-ul trăiește într-o stare animată undeva între anii 80”-90”. Dar adevărul e că multe dintre cele mai bune albume thrash au ieșit după anii 2000, așa că hai să începem cu 20 dintre cele mai bune albume.
Desaster cu albumul ”The oath of an iron ritual”(2016)(jurământul unui ritual de metal).
20 de ani după lansarea albumului lor de debut, Desaster-ul Germaniei în sfârșit te-a apucat de esofag și a reușit să ți-l smulgă afară.
Acest album din 2016 nu e doar un galopant, simțul albumului și boooom-ul lui și atmosfera creată, face din el un mare regal. Albumul e o proclamație satanică, care conține genul de muzică de parcă se apropie o armată care cutremură pământul.
Nu e un album pentru care am fost pregătiți, dar măcar a apărut, mai bine după 20 de ani decât niciodată.
Trupa s-a format în Germania 1988 și au ca stil black metalul+thrash metalul. În versurile lor găsim în mare parte război, ură și satanism. Când trupa s-a format, ea a fost inspirată din trupe ca Venom, Hell hammer, Distruction, numele trupei venind chiar de la unul din cântecele trupei Destruction ”Total desaster”.
Își caracterizează cântecul ”sânge metalizat” ca fiind ”un imn de speed-metal care rupe gâtul”, iar stilul ei și-l descriu ca fiind ”riff-uri metalice de thrash și black fără milă acolo unde nu e loc pentru inovare și elemente moderne. Despre asta e Desaster: un pumn în față atacă metalic” sau cu alte cuvinte ”brut, murdar, onest, tare și violent”.
Stilul trupei e mai apropiat de thrash metal decât de Norvegian black metal, deși sunt deseori referiți ca black metaliști.
Ei sunt descriși de critici ca ”thrash metal pur influențat de vechiul thrash metal german”.
