În seara de 20 martie 2026, în cadrul evenimentului Chapel of Rust, Vathos a umplut scena Encore de pasiune, viață și emoție, printr-un spectacol minunat de sunet și lumini. Stilul comic al lui Radu (vocalist), de a întreține un discurs cu publicul între melodii a păstrat o atmosferă prietenoasă pe parcursul concertului. Show-ul a avut parte de oameni veniți nu doar din România, dar și de o persoană care mi-a menționat că vine din Germania când prinde ocazia pentru a participa la concertele lor.
Vathos este o trupă înființată în București care, conform mențiunilor de pe rețelele de socializare, se orientează către un stil post black metal, cu elemente din zone moderne, dar și din melodic death metal. Încă de la început am observat un sunet „raw”, evident mai ales vocal, prin growls, dar și multe zone cu armonii clare. Instrumental, am observat cum riff-urile unor piese sunt variații ale unei idei centrale și conferă o familiaritate aparte ascultătorului. Compozițional am observat și prezența unor linii melodice clare, care un motiv instrumental recurent de-a lungul mai multor melodii. Dacă aș compara sunetul înregistrat cu momentul concertului, diferențele pot spune că sunt insesizabile.
Vathos și poveștile lor
Toate piesele au avut impact prin poveștile pe care le expun, însă mi-a atras în mod deosebit atenția melodia Self-loathing, care a avut debutul în martie 2025. Este puțin diferită nu doar printr-un stil vocal mai reținut, dar și prin mesajul versurilor.
„Mă simt pierdut în iluzii
Fără sens printre aceste rânduri
De neoprit acest val de gânduri
În mine, prin mine”
(n.r. Încă de la început, versurile exprimă trăiri interioare și lupta cu sinele, ceea ce creează imaginea neliniștii trăite de fiecare dintre noi în anumite momente. Cel mai probabil, aduce referință la artistul neînțeles.)
„The only time I feel at peace
Is through this numbness
Is this a form of egotism
Am I a narcissist
In my beliefs”
(n.r. În această parte începe să apară întrebarea „De ce? De unde provin aceste sentimente?”. Pare că se pornește către o căutare a identității, astfel încât ființa umană începe să se critice interior. Apar deja elemente psihologice pentru conturarea caracteristicilor umane, care se continuă în următoarele versuri.)
„Mă văd în delir și nu pot să refuz
Nevoia neîncetată de a mă închide-n mine
Ura de sine și dorința de a-mi impune stăpânire
Prin vinovăția iluzorie de sine”
Lupta cu sinele, în finalul melodiei, duce la delir, astfel că reacția imediată este de închidere în sine și ură conștientă. Piesa se finalizează cu versul „Is this a form of hate?”, o întrebare la care doar omul însuși își poate oferi răspunsul.
Videoclipul postat pe canalul de YouTube al trupei aduce câteva idei suplimentare care completează interpretarea: fiecare dintre cele 5 personaje personifică eul interior, artistul critic, personajul deconectat de realitate (narcisic) și emoțiile negative.
În final, ar fi de menționat că mai multe interpretări pot fi aduse melodiei Self-Loathing, iar prin profunzimea mesajelor transmise, aceasta își consolidează locul ca o prezență relevantă în scena metal contemporană.
Mai multe articole despre Vathos: Váthos la Encore – un concert sincer, energic și foarte „acasă”
Rămâneți aproape de Vathos pe:
Facebook
Instagram
Spotify
YouTube
Cătălina Nomoloșanu
Redactor THRASH METAL LYRICS READ
