De această dată am fost la Clouds, în cadrul unui concert exclusiv românesc, organizat de Axa Valahă Productions, fiind și primul eveniment de acest gen pentru mine. Aici am aflat cum, la concertele lor, Clouds te învață să jelești înainte să fie nevoie.
Cu piese lungi de 8-11 minute, timpul mi s-a părut totuși foarte scurt, în ciuda atmosferei intens apăsătoare, specifică genului, care cumva rezultă natural din intenția și mesajul jelitor al lui Daniel Neagoe (vocalistul și compozitorul trupei). Ba mai mult, live, doom-ul celor de la Clouds nu mi s-a părut deloc repetitiv. Cel puțin nu l-am simțit eu, fiind absorbit de atmosfera pe care au reușit să o genereze. Din contră, chiar am sesizat o evoluție naturală a melodiilor, precum o poveste cu tranziții line dintr-o parte în alta.
Am avut un moment când aproape am lăcrimat (lucru extrem de rar pentru mine); nu pentru cineva care nu mai e, ci pentru ceva ce ar fi putut să se întâmple. Cumva m-am regăsit în mesajul lor, dar într-un mod specific mie. Un mod poate mai abstract și mai general decât „Muzica dedicată celor care nu mai sunt printre noi”, pe care Clouds declară că o compun. Într-un fel, am simțit ceva mai puțin specific, oarecum mai abstract și cumva despre pierderea la modul general. Parcă nu a fost numai atât, doar că e ceva greu de pus în cuvinte și nu aș vrea să limitez ceea ce înseamnă creația lor…
După mine, Clouds au reușit pe deplin să transmită cu desăvârșire tot ceea ce și-au propus, ba chiar mai mult decât atât! Sau, cel puțin, eu așa am rezonat în această seară.
Cred că uneori este nevoie de momente de genul, care să ne reamintească despre fragilitatea vieții, iar Clouds te învață astfel să jelești înainte să fie nevoie. Pe această cale, evenimentul organizat de Mihai Coro Caravețeanu, fondator Axa Valahă Productions, a făcut posibilă oportunitatea unei introspecții pe care nu am mai avut-o de mult.
Versurile care m-au adâncit cel mai mult în introspecție sunt de pe melodia Chasing Ghosts (goana după năluci), despre care am vorbit cu Daniel și în ziua interviului ( https://thrashmetal.ro/index.php/2024/10/10/interviu-cu-daniel-neagoe-vocalistul-trupei-clouds-i-couldve-done-more-to-become-human/ ) pe care i l-am luat pentru Thrash Metal Lyrics Read.
Daniel descrie melodia simplu: „Melodia se referă strict la faptul că alergăm după “fantome” – lucruri pierdute sau lucruri pe care le-am fi putut avea.”. „De exemplu, e ca și cum cineva ar fi vrut să fie inginer dar a ajuns un simplu lăcătuș.”
Bring the hour of despair
Walk amongst the core
Of suffering and pain
Forever more
(n.r. Din perspectiva pierderii, „ora disperării” și „esența suferinței și disperării” introduc ideea a ceva ce ar fi putut exista, dar nu a mai luat ființă și nu va mai lua ființă și nu va mai exista vreodată „forever more”)
My heart will remember
That it too had a heart
We’ll feed this remembrance
(n.r. „Inima mea își va aminti că a avut și ea o inimă/Și vom hrăni această amintire”)
Will you be there when I’m gone?
Will you be
The one who’ll bless this
Or curse this entire soul
Please finish this sentence
What life I had was already lost
(n.r. Deși muzica este dedicată părinților, care nu mai sunt, versurile duc cu gândul la o persoană specială care nu era neapărat din familie „vei mai fi (acolo) când nu mai sunt?” „vei binecuvânta sau blestema acest suflet?”)
What you see
And what you feel
Are nothing but hallowed dreams
Drowned by the infinite pool of your tears
(n.r. Viziunea și sentimentele cui se adresează versurile sunt doar niște visuri divinizate, înecate de lacrimi)
Will you collapse in my arms?
If forever is not enough
Then what is the purpose of our pain?
Chasing ghosts in the dark
(n.r. În contextul întrebării fără un răspuns „Te vei prăbuși în brațele mele?”, durerea căutării „nălucilor în întuneric” pare să fie înlocuită cu deznădejde și să își piardă sensul „dacă eternitatea e insuficientă”)
Haunted by the memories we can’t contain
Our hearts beat like echoes
In a forgotten land
Lost in a melody of regret
That we cannot understand
(n.r. Amintirile obsedante ce nu pot fi cuprinse și regretele neînțelese rezumă trăirile celor doi)
My heart will remember
That it too had a heart
We’ll feed this remembrance
Will you be there when I’m gone?
Will you be
The one who’ll bless this
Or curse this entire soul
Please finish this sentence
What life I had was already lost
Trapped
In my original despair
Deși povestea spusă de Daniel este mult mai amplă decât poate fi surprinsă aici sau oriunde există versurile lui, ea se continuă și cu un volum de versuri care el nu le-a folosit în nicio piesă. Volumul se numește Visions și a fost lansat în ediție limitată de 100 de exemplare, cu ajutorul editurii Napoca Star din Cluj.
Țin să precizez că lucrurile scrise de mine nu reprezintă un adevăr absolut și ele trec prin prisma de baterist și textier care caută preponderent complexitate și îmbinări stilistice variate în subgenuri moderne de metal.
Robert (Igor) Bencze
Thrash Editor la THRASH METAL LYRICS READ
